Spirala Colorata

Archive for May 2013

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Nici nu am ajuns bine în parc, că deja se adunau norii de ploaie. Dragoş s-a oferit să ne însoţească într-o scurtă plimbare şi apoi să ne ducă înapoi acasă. Având în vedere că se apropia furtuna am acceptat cu bucurie, mai ales că pe un câine ud chiar nu ţi-l ia nimeni în maşină. Am rămas, oricum, sub impresia unui moment. Eram lângă lac şi s-a amuzat văzând că iau o doza goală şi o returnez ţăranilor tipilor care tocmai o aruncaseră. Peste 5 minute, îl văd şi pe însoţitorul meu cum îi face vânt chiştocului de ţigară tot în lac. S-a mirat de sine însuşi şi a concluzionat: ‘Ce am făcut eu acum se numeşte mentalitate de bucureştean. Greu scapi de ea. Dar eu măcar încerc’.

mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. friend zone, anyway.

 Mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. Still, friend zone.

Nu am spus asta până acum, Read the rest of this entry »

“Am început un experiment de 10 zile, neconsecutive: cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Încerc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare.”

****************************************************

Am trecut cu bine primele două zile de experiment, aşa că am hotărât să-mi îngreunez puţin situaţia. Am ieşit în weekend hotărâtă să-mi duc câinele în parc.  E mare şi am des probleme cu transportul lui. Chiar şi unii cunoscuti preferă să nu-l ia în maşină sau să nu-l primească în casă.

Am trecut cu încordare de câinii vagabonzi de pe străduţe, pentru care eşti o ţintă sigură dacă ai un căţel, oricât de inofensiv ar fi el. M-am oprit în intersecţie decisă să aştept 30 minute, după care să iau tramvaiul.

eu şi câinele călător

câinele autostopist era deja distrus de căldură

După scurta şedinţă foto, m-a străfulgerat gândul că sunt imprudentă dându-i unui trecător aparatul foto pentru a-mi face o poză. Mi-am îndreptat însă toată atenţia înspre misiunea mea de a-mi găsi transport.

Fiind duminică, erau ceva mai multe maşini cu pasageri pe bancheta din spate. Traficul destul de intens. Şoferii erau mai dispuşi să comunice cu mine prin semne dacă ne potrivim la drum sau nu. Iar oamenii de pe stradă îmi zâmbeau mai mult. Probabil datorită câinelui. Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

După nouă ore petrecute la conferinţă într-un hotel cu multe stele, timp în care cică a fost o furtună în Bucureşti (acum sunt sigură că bogaţii vor afla ultimii de sfârşitul lumii) am căutat, din nou, să merg cu autostopul. Nu aveam niciun chef, mai ales că se şi băgau în seamă tot felul de oameni neinteresanţi.

Din nou, m-am bazat pe un trecător să-mi facă poză, de data asta un băiat. Deşi a stat două minute cu aparatul în mână a reuşit să facă doar două poze, una în mişcare şi una în care răspundeam la telefonul insistent.

Oamenii cred că eşti cine vrei tu să creadă că eşti.

Din nou, m-am bazat pe un trecător pentru poză, de data asta un băiat. Deşi a stat două minute cu aparatul în mână, a reuşit să facă doar două fotografii, una în mişcare şi una în care răspundeam la telefonul insistent. Şi fără zoom, evident.

Ziceam de spray paralizant, sms cu numărul maşinii şi alte metode de siguranţă. Am descoperit că am mai primit ceva upgrade la defense: aparatul foto. E o armă de nădejde. Pe bune, dacă vreţi să vă simţiţi în siguranţă, luaţi-vă un aparat foto cu voi. Când cineva devine mai insistent, devii brusc interesat de persoana în cauză. Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Ieri, a fost ziua pauză de la experiment, după un dusîntors foarte interesant. Aşa că m-am răsfăţat mergând cu bicicleta la birou.

Spun răsfăţ pentru senzaţia de libertate pe care o ai când pedalezi şi pentru boost-ul de energie pe care ţi-l livrează. Nu pentru că s-au construit benzi pentru biciclete peste noapte. Altfel, toţi bicicliştii bucureşteni ştiu că încordarea e destul de mare în traficului de aici.

Astăzi, însă, am luat autostopul pentru a ajunge la un training. Am rugat-o pe o fată să-mi facă o poză, din două nu i-a ieşit niciuna bună, aşa că mi-am făcut singură.

On behalf of spiralacolorata, we hope you have a safe drive!

On behalf of spiralacolorata, we hope you have a safe drive!

Am urcat un deal ca să ies într-un bulevard mai mare. Deja mă gândeam că mă dor picioarele de la tocuri, parcă si umărul de la laptop, ruşinea venea valuri-valuri. Când (trecuseră vreo 10 minute) opreşte o maşină! Şi ce maşină 🙂 Range Rover-ul meritase aşteptarea. Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

 

Cele cinci minute de mers pe jos până la birou m-au ajutat să-mi revin dupa doza de adrenalină primită la începutul zilei.

Aşa că, pe după-amiază, am prins destul de uşor curaj să fac autostopul pentru a ajunge înapoi acasă. De data asta, am ieşit la un bulevard  mai apropiat.

IMG_2084

M-am upgradat cu un semn mai drăguţ 🙂

Şi am încercat să fac mai mult “eye contact”. Am reuşit să stabilesc conexiuni cu un biciclist care mi-a făcut semn că mă ia pe cadru şi cu o fată care mi-a oferit un zâmbet sincer. În rest, gipuri, mulţi şoferi vorbind la telefon şi pietoni curioşi.

Destul de repede, cam în 4-5 minute, un Opel a încetinit, iar el mi-a făcut semn să urc. Fusese al treilea cu care am stabilit o comunicare bună din priviri. Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Am avut un somn foarte agitat azi noapte, iar primul dialog interior de dimineaţă a fost ca unul dintre frăţiorul optimist şi frăţiorul pesimist.

Ca să-mi înlătur anxietatea produsă de gândul că voi fi privită ca o maimuţă în mijlocul străzii am făcut 10 minute de yoga, care chiar m-au ajutat să mă concentrez pe scopul iniţial, nu pe scenarita de care sufăr adeseori.

Am ieşit din casă echipată. Inima (încă) bătea. Convingător, dar nu prea, am ridicat cartonul înspre 15-20 de maşini. Zâmbetul nu a mai rezistat aşa că am hotărât să găsesc un spot mai bun.

mulţi mijeau ochii să vadă ce scrie jos, eu le transmiteam din priviri

mulţi mijeau ochii să vadă ce scrie jos pe carton,
eu le transmiteam din priviri

M-am oprit pe Calea Vitan să-mi încerc norocul.

Câteva minute de autostop dedicate şi observaţie a reacţiilor. Majoritatea exprima uimire, amuzament sau ignorare. Notabile:

– un nenea de la mini-piaţa de vis-à-vis  mi-a indicat staţia de autobuz

– trei şoferi mi-au făcut semn că *nu* sau că mergeau în altă direcţie

– o tanti de la volan şi-a făcut cruce Read the rest of this entry »

Mâine dau startul noului meu proiect personal: cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. Adica voi experimenta daca există posibilitatea de a te mişca prin acest oraş mare cu maşina altcuiva şi chiar fără să cheltui vreun ban.

Motivul pentru care încerc asta nu are legătură directă cu banii, căci am şi maşină, şi bicicletă şi salariu din care să-mi permit măcar bilete pentru transportul în comun. Are o legătură indirectă, în sensul în care prea mulţi dintre noi ne lăsăm prinşi în mentalitatea “fără bani nu poţi să faci nimic”. Vreau să descopăr dacă oamenii au o putere mai mare decât banii. Şi vreau să atrag atenţia că deja sunt mult prea multe maşini folosite iraţional în oraş, generatoare de poluare (ştiţi că Bucureştiul este a doua cea mai poluată capitală europeană, potrivit Eurostat?) şi de aglomeraţie (asta nu trebuie sa ne-o confirme niciun studiu).

Cred că cine nu vrea sau nu poate să renunţe la maşină în drumurile sale zilnice poate măcar s-o împartă cu alţii. Unii sunt dispuşi să o lase acasă, ca să nu mai zic de cei mulţi care nu au apucat încă să-şi cumpere una. Contribuim la dărâmarea concepţiei româneşti: “da’ ce, io-s mai prost? nu pot să-mi iau şi eu maşina/ă?”.

câţi şoferi singuri în maşină?

câţi şoferi singuri în maşină?

Îmi doresc sa locuiesc într-o localitate cu aer curat, cu mult mai puţine autoturisme pe stradă, cu benzi destinate bicicliştilor şi cu oameni deschişi la minte.  Şi vreau ca acesta să fie Bucureştiul, nu să mă mut în alt oraş sau chiar în altă ţară. Nu văd nimic greşit în a încerca să fim mobili şi sustenabili, chiar prin metode de gherilă. Dacă nicio autoritate nu se preocupă, putem să fim o comunitate gata să facă, nu doar să ceară (şi nici măcar asta prea bine).

Nu ştiu exact când mi-a venit ideea, dar sunt sigură că mulţi alţii s-au gândit la asta, măcar in glumă. Am fost inspirată şi de www.4inmasina.ro, un site/aplicaţie care te ajută să-ţi găseşti companioni de drum. Deocamdată funcţionează bine pentru traseele inter-judeţene şi vă invit să îl folosiţi de fiecare dată când plecaţi. Pentru deplasarea în interiorul oraşului, autostopul clasic mi se pare mult mai simplu, cel puţin pentru o persoană cu program flexibil şi care nu-şi face planuri din timp.

Voi ieşi din zona confortului personal şi voi trece peste ruşine. Aia de a sta într-o intersecţie cu o pancartă pe care scrie destinaţia şi făcând semne cu mâna altor maşini decât cele de taximetrie. Îmi voi înfrânge şi teama care te poate paraliza în situaţii în care trebuie să interacţionezi cu străini.  Iau trei măsuri de securitate: mă voi îmbrăca normal, nimic sexy sau provocator, voi trimite sms unui prieten cu numărul maşinii în care mă urc şi voi ţine foarte la îndemână spray-ul paralizant, pe care oricum îl port întotdeauna în geantă (sper să rămână la fel de nefolosit ca şi până acum). În primă fază voi face autostopul numai pe timp de zi.

Pe scurt îmi doresc să aflu:

– dacă există oameni care sunt dispuşi să oprească maşina şi să mă ducă unde solicit

– ce fel de oameni sunt cei care opresc (sper să fie deschişi şi să se lase fotografiaţi)

– ce anume i-a determinat să mă ia la ei în maşină

– ce cred ei că trebuie făcut în oraş pentru a reduce traficul şi poluarea

Voi desfăşura acest experiment de 10 ori, în zile nu neapărat consecutive, şi am să povestesc aici pe blog fiecare încercare.

Am emoţii şi sunt extrem de curioasă cu ce concluzii voi ieşi din acest experiment.

Sper că nu mai e nevoie să spun că aş fi extrem de încântată să vă inspir. Iar dacă încercaţi, neapărat trebui să-mi povestiţi cum şi ce s-a întâmplat.

Pe mâine seară!