Spirala Colorata

# cursa 3 # pe TOCURI cu Autostopul în Bucureşti

Posted on: May 24, 2013

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Ieri, a fost ziua pauză de la experiment, după un dusîntors foarte interesant. Aşa că m-am răsfăţat mergând cu bicicleta la birou.

Spun răsfăţ pentru senzaţia de libertate pe care o ai când pedalezi şi pentru boost-ul de energie pe care ţi-l livrează. Nu pentru că s-au construit benzi pentru biciclete peste noapte. Altfel, toţi bicicliştii bucureşteni ştiu că încordarea e destul de mare în traficului de aici.

Astăzi, însă, am luat autostopul pentru a ajunge la un training. Am rugat-o pe o fată să-mi facă o poză, din două nu i-a ieşit niciuna bună, aşa că mi-am făcut singură.

On behalf of spiralacolorata, we hope you have a safe drive!

On behalf of spiralacolorata, we hope you have a safe drive!

Am urcat un deal ca să ies într-un bulevard mai mare. Deja mă gândeam că mă dor picioarele de la tocuri, parcă si umărul de la laptop, ruşinea venea valuri-valuri. Când (trecuseră vreo 10 minute) opreşte o maşină! Şi ce maşină 🙂 Range Rover-ul meritase aşteptarea.

Condus de un tip de 34 de ani, Iphone, interior cu piele roşie, bord rachetă, super fain. Îmi spune că îl cheamă Vasile şi e secretos cu locul de muncă. Face cam 200 de km pe zi cu maşina. Prin Bucureşti (!). Şi zice că o să facă atac de cord din cauza asta. Protestează vehement împotriva pozelor, spune că e o prostie să le pui pe net, iar reţelele de socializare sunt o tâmpenie din cauza cărora “s-a distrus comunicarea dintre oameni”.

Când se ajunge la trafic şi şoferi bucureşteni nu-i scoate din “retardaţi” şi “imbecili”. Vorbeşte mult, corect gramatical, e măricel dar are mult bun simţ şi mă face să mă simt în siguranţă. Admiră şi susţine măsurile care se iau în oraşele din străinătate. Zice că e plimbat mult. Când vine vorba despre români, este incapabil de vreo speranţă faţă de “civilizarea lor”.

“Cum reducem poluarea?”

Pfahahah! îl bufneşte râsul, apoi continuă pe ton serios:

“O să scadă în următorii… 20 de ani, fiindcă vor intra în uz maşinile astea electrice. Îmi şi închipui Bucureştiul, aşa ca în Copenhaga… cu staţii de alimentare pe marginea drumului. Şi apoi îl văd pe Dorel care nu prea are bani să mănânce, dar azi bagă combustibil ca să dea o tură prin oraş. Ghici unde parcheză? Îţi zic eu, garantat. Fix în faţa staţiei.”

Poate tot cu benzi pentru biciclete? Ca la Copenhaga?

“Da, ca la Copenhaga, dar cu Gigel şi Costel, taximetriştii, parcaţi pe ea.” Râde(m) tare.  În timpul ăsta îmi arată fiecare “idiot” care încalcă câte o regulă. Pronunţă cu aşa un calm şi o voluptate, cu amărăciune, dar şi cu puţină satisfacţie, cuvintele “Nişte retardaţi, i-di-oţi, tembeli şi imbecili. Ăştia-s românii!’, încât mi se pare amuzant. Mă regăsesc.

Când îl întreb a doua oară îmi spune că-l cheamă Alexandru şi glumeşte că nu are manichiura făcută pentru poză.

Când îl întreb a doua oară, îmi spune că-l cheamă Alexandru. Şi glumeşte că nu are manichiura făcută pentru poză.

Dude, cred şi eu că ai să faci atac de cord dacă mai petreci atât de mult timp în maşină. Şi eu, când circulam câte 120-150 de minute/zi cu autoturismul, ajungeam plină de energie negativă la destinaţie. Pur şi simpu nu mă puteam abţine să înjur şi să mă enervez la volan.

La final, acceptă să facem o  singură poză atunci când ne salutăm de ‘la revedere’. Cobor în treaba mea. Îmi rămâne în cap speech-ul lui hater-ist, pe care îl recunosc aşa de bine… .

Câteodată mi-ar plăcea să am super puteri.

Advertisements

1 Response to "# cursa 3 # pe TOCURI cu Autostopul în Bucureşti"

[…] #ziua a 2-a# pe TOCURI cu Autostopul în Bucureşti […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: