Spirala Colorata

# cursa 7: cu Autostopul prin Bucureşti# Ploaia mă duce cu gândul la mare

Posted on: June 16, 2013

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

**********************************************************************

În ultima mea postare din serie spuneam că la următorul autostop voi aştepta până mă va lua o femeie. Asta fiindcă toată lumea, inclusiv tanti de la chioşcul din faţa blocului, spune ca am succes fiindcă sunt o fată drăguţă.

Prin urmare am ieşit înarmată cu răbdare, până avea să apară reprezenta sexului frumos care să spulbere mitul succesului meu. Socoteala nu s-a prea potrivit, fiindcă de îndată ce am ieşit din casă a început să plouă sănătos. Mi-am spus că nu renunţ chiar dacă o să mă ude, însă nu mai fac nazuri la şofer.

IMG_2151

Am văzut mai multe feţe nedumerite decât de obicei. Cred că nu prea se înţelegea ce scrie, iar ploaia m-a ajutat să obţin efectul dramatic. Primii care au oprit erau doi cocoşi într-o maşină de Bulgaria. După feţele lor pot să bag mâna în foc că au crezut că sunt prostituată. S-au c-aş putea fi. Nu  cred că înţelegeau de ce sunt atât de îmbrăcată, dar după modul în care m-au analizat şi întrebarea „Hai! Vii cu amândoi?” am ştiut că nu trebuie să mă urc la ei în maşină.

Mă cam bântuia faza asta şi mai că mă hotărâsem să respect decizia iniţială de a aştepta să mă ajute o femeie. Dar salvatorii mei s-au dovedit a fi un cuplu frumos, dintre un băiat şi o fată. Chimie din primul minut.

Din păcate, am rătăcit carneţelul pe care îmi notasem numele lor, dar am reţinut că au 27-28 de ani, lucrează la aceeaşi agenţie, el designer grafic şi ea assistant manager  sunt din zona Moldovei (Bârlad şi Brăila, cred). Amigos, dacă citiţi asta ziceţi-mi cum vă cheamă. Soluţia identificată de ei pentru rezolvarea înghesuielii din capitală a fost eficientizarea transportului în comun. Mai multe maşini RATB, benzi speciale pentru ele si extinderea reţelei de metrou. De biciclete nu au pomenit nimic până să-i întreb eu. El nu a mai folosit bicicleta de mulţi ani, iar ea nu ştie să meargă pe una. Ideea li se pare bună, mai ales că în Europa funcţioneză, dar nu e potrivită pentru ei.

Autostopul, în schimb, li se pare interesant şi util. Părerea lor e ar trebui ca mai mulţi oameni care lucrează în acelaşi loc să se cupleze la o maşină. La serviciu ei merg, de obicei, 4înmaşină cu un alt cuplu. Astăzi, însă, a fost să fie ziua mea norocoasă, căci nu li s-a potrivit programul. Aşa că m-au luat pe mine cu autostopul.

IMG_2154

să le spunem Alex şi Andreea

Drept să vă spun, nu am vorbit chiar aşa de mult despre modele de transport alterntiv, ci mai mult despre Sfântu Gheorghe. Micuţa localitate din Deltă. Mi-au povestit că au fost la Anonimul, un festival de film la care îmi doresc să ajung de vreo 4 ani. Se pare că nu suficient de tare. Gândul că nu are ce să fie mai frumos decât să mergi la mare şi să te uiţi la filme l-am împărtăşit cu ei. Au fost de acord şi mi-au confirmat că e super atmosferă. Însă, m-au avertizat dacă mă duc să îmi iau răbdare la pachet. Mâncare nu prea se poate, fiindcă nu ai cum să ajungi cu maşina până acolo. Cică la ora mesei începe ’distracţia’. Mi-au povestit că seara ajungeau în camping, doi  se puneau la coadă la autoservire timp în care ceilalţi se duceau să facă duş. Apoi se făceau schimburile. Când toţi erau spălaţi şi schimbaţi mâncarea nu era încă în farfuriile lor. Mai aveau de stat la coadă şi în grup. În total cam 2 ore de aşteptat să mănânce ceva. Iar dacă mergi la restaurant (e doar unul şi cu preţuri pe măsură), aştepţi cam juma de oră până prinzi masă, apoi o oră până e gata comanda.

Astea fiind spuse, am ajuns în zona Unirii, iar dragii de ei, deşi întârziau la serviciu au făcut un ocol că să mă lase mai aproape de job. Am apucat să vorbim destul în ciuda distanţei scurte, mai ales că traficului era absolut INFERNAL. Apropos, cine ştie care e faza în Bucureşti de atunci când începe să plouă se dublează timpul petrecut în maşină?

Advertisements

7 Responses to "# cursa 7: cu Autostopul prin Bucureşti# Ploaia mă duce cu gândul la mare"

Am facut destul autostop prin tara si un picut in afara si pot sa iti spun ca nu m-a luat niciodata o femeie. (nu una singura in masina sau fara insotitor masculin cel putin)
Cel mai probabil, majoritatea se tem sa o faca. Ceea ce e absolut de inteles, dar si un pic trist in acelasi timp. Suntem educati si mai ales educate de la varste fragede sa nu avem incredere in necunoscuti in conditiile in care majoritatea acestora nu au intentii rele.
Bafta cu experimentul tau si relaxeaza-te. Din experienta mea cu autostopul cel mai mare si mai probabil pericol e sa dai peste un sofer nepriceput/inconstient. Dar pe soferul ala il poti la fel de bine intalni si ca sofer/pieton/biciclist.

P.S. Am fost de 4 sau 5 ori la Sfantu Gheorghe la festivalul de film si dupa ce in primul an m-am hranit cu mancare proasta, putina si indelung asteptata in urmatorii am rezolvat problema. Se poate manca excelent la sateni. Foarte multi dintre ei gatesc pentru turisti si gatesc bine si in cantitati generoase. Trebuie doar sa intrebi. (la carciuma din sat, la magazin, unii au chiar mici afise despre asta pe case).
De neratat. 🙂

Super buna informatia. Multumesc

Braila este in Muntenia, nu in Moldova!

Imi place foarte mult idea ta si aproape imi pare rau ca ai ajuns deja la cursa numarul 7, inseamna ca nu mai raman multe curse de facut. Felicitari pentru initiativa!Trebuie sa recunosc insa ca, fara sa vreau, mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la siguranta ta desi si eu la randul meu am facut autostopul de multe ori in afara orasului. Probabil ca, e o reactie normala si daca practica autostopului in oras ar fi una banala, poate ca nu ar parea atat de periculoasa. Pana la urma ai dreptate cand vorbesti de riscul reciproc la care se expun atat autostopistul cat si soferul. Insa cred ca experimentul tau deschide o portita catre noi posibilitati. De pilda, un site de car-pooling in interiorul orasului ar avea sansa sa functioneze foarte bine. Eu una sunt convinsa de asta dupa ce am citit articolele tale. Imi imaginez ca asa cum poti gasi curse dintr-un oras in altul pe net, s-ar putea face acelas lucru si in oras. Intre timp am vazut ca exista si in romania astfel de site-uri, care iti ofera posibilitatea de a citi mai multe despre persoana care conduce si mai ales recenzii de la alti pasageri. Crezi ca ar functiona?

*ideea, *acelasi 🙂

exista site-uri ca 4inmasina.ro, iamanene.ro, grupuri si asa mai departe. functioneaza, dar inca la inceput. le-am testat din postura soferului, de data asta.
important e sa inceapa lumea sa le foloseasca.
frica este relativa de celel mai multe ori. ce ma sperie pe mine nu te sperie pe tine. si reciproc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: