Spirala Colorata

Sunt tâmpită fiindcă protestez pentru Roşia Montană?

Posted on: September 4, 2013

De când mă ştiu am avut ceva probleme cu autoritatea, în sensul că mereu am pus la îndoială şi am încercat să-mi fac auzită părerea.  Nu îmi ies din urechi dojenelile pe care educatoarea i le aducea mamei, când în grupa a doua de grădiniţă am creat o revoltă că unele fete sunt favorizate la serbare primind cele mai frumoase costume populare, ceea ce a condus la faptul că ne-a îmbrăcat pe toate la fel. Nici pe cele ale învăţătoarei, care dupa un întreg ciclu primar a defulat frustrarea, spunându-mi în faţă: “Măi Nicoleta, ia mai taci tu din gură, te crezi mai cu moţ de tot îţi dai mereu cu părerea?” (voiam să îmbunătăţesc mişcările pentru dansul de la serbarea de final a clasei a patra). Iar în liceu, deja mărişoară şi asumat rebelă, am făcut-o efectiv cu nervii pe săraca doamnă dirigintă de modă veche, care, la fel, nu înţelegea de ce nu pot să-i accept deciziile fără să le pun în discuţie de faţă cu toată clasa. Proverbială este confruntarea de 40 de minute din clasa a 10a pe tema şosetelor mele până la genunchi şi multicolore. La mine în liceu se purta uniformă, iar diriginta încerca să îmi explice că trebuie să mă exmatriculeze o zi pentru că nu respect codul, iar eu contracaram spunând că în regulament nu e menţionat nimic de lungimea sau culoarea şosetelor. A concluzionat şi ea despre mine, ca majoritatea profesorilor, că sunt copil bun, dar am gura prea mare sau, altfel spus, “brânză bună în burduf de câine”. Şi tot aşa, de când eram copil, îmi spuneam ”lasă că o sa fiu eu adult şi nu o să poată să-mi mai zică nimeni să tac fiindcă sunt mică, proastă şi nu înţeleg nimic din lumea asta complicată”.

Dar, vai, cât m-am înşelat!

Începând cu ziua de duminică, 1 septembrie, am ieşit în stradă în fiecare seară/noapte pentru a protesta împotriva proiectului de lege privind exploatarea de la Roşia Montană. De trei zile citesc şi aud de la televizor, de pe net, de la cunoscuţi ca eu, protestatara, sunt:

– o hipsteriţă, care are timp de ieşit în stradă fiindcă trăieşte pe banii părinţilor;

– o proastă grămadă, care habar nu are despre proiectul Roşia Montană, dar a ieşit şi ea fiindcă e cool să mergi la protest;

– o biată fiinţă manipulată, care nu-şi dă seama că luptă pentru ungurii care vor să acapareze aurul de la Roşia Montană;

– o ignorantă, care nu înţelege beneficiile economice ale exploatării;

– o ecologistă idealistă, care nu ştie că natura se regenerează singură şi nu e nevoie de om să o apere;

– o naivă, care nu realizează că în ţara asta e inutil să te revolţi pentru că e imposibil să schimbi ceva;

– o oaie, care strigă cu turma, dar habar nu are ce vrea şi de ce e acolo;

– o ipocrită, pentru că susţin cauze ecologiste, dar nu locuiesc într-o casa făcută din pământ sau pentru că susţin cauze anti-corporatiste, dar am lucrat sau lucrez într-o corporaţie;

– o rebelă care va pierde mult, fiindcă nu a învăţat că în viaţă e mai bine să “stai pe curu’ tău”, “să iţi vezi de treaba ta”, “să ţii ciocu’ mic”.

Aşa protestează hipsterii: cu bicicleta şi zâmbetul pe buze

Aşa protestează hipsterii: cu bicicleta şi zâmbetul pe buze

Este covârşitoare majoritatea care are cel puţin una dintre părerile de mai sus despre protestatari. Părere (i) care, din păcate, reprezintă şi argumentul suficient de a sta de o parte sau, mai rău, de a ataca şi devaloriza protestele. Simt presiunea (pe principiul: dacă doi iţi spun că eşti beat, du-te la culcare) de a mă întreba: chiar sunt tâmpită că ies să protestez pentru Roşia Montană?

Aştept raspunsurile voastre, cu argumente, iar în final voi spune doar atât: de data asta am încredere în judecata mea şi le mulţumesc celor 1000-2000-whatever de oameni cu care mă întâlnesc de trei zile acolo sau în mediul virtual şi care îmi confirmă că nu sunt singură în România.

Iar dacă tu, cel care citeşti, simţi că ai putea să faci ceva, fă-o cu fruntea sus şi fără frică. Noi suntem cu tine şi ÎMPREUNĂ, UNIŢI, VOM SALVA #RoşiaMontană!

În timp, poate vom salva chiar România…

Advertisements

7 Responses to "Sunt tâmpită fiindcă protestez pentru Roşia Montană?"

Bravo, Nico!
So proud of you!

Nu te lua dupa gura lumii. Acelasi lucru am putea sa il spunem toti care am iesit la protest ca s-a spus despre noi. Mintile incuiate nu le descui nici cu ciocanul asa ca diseara ne vedem in strada pentru ca: “Revolutia incepe la #RosiaMontana”.

UNITI SALVAM ROSIA MONTANA !!!

I live in acelasi bloc cu tine, ai sta in fata mea la demonstratii si nush cum am ajuns la blogul tau:)) asa ca ii musai sa las un mesaj. keep up the good work, u hipster woman! 🙂

data viitoare cand ma vezi in cartier sau la proteste, trage-ma de maneca sa ne cunoastem si personal 🙂

Astia care scot tot felul de motive ca sa nu protestezi, nu mai traiesc in prezent sunt dinozauri din trecut, nu-i desconsider (pana la urma sunt parintii sau fratii nostri mai mari) au trait vremuri cand ciocul mic iti salva libertatea, e greu sa schimbi felul cum gandeste o generatie, dar ei trebuie sa accepte ca lumea se schimba (in bine din cate vad) si a protesta devine o solutie nu un obstacol in viata.
Avem nevoie de mai multi ca tine ;).

Bravo, Spirala Colorata! Uniti Salvam Romania!!!

“Când țara ta are nevoie de tine; când în acel moment ia naștere și se creează istoria, când ai ocazia să iei atitudine și chiar să te implici… să faci ceva… pentru tot ceea ce iubești, pentru tot ceea ce ai spus că-ți dorești… ce faci? Îți folosești la maxim abilitățile, talentul, posibilitățile artistice de exprimare ale propriei tale minți, propriei tale minți și tot ceea ce ai în interior? Îți folosești abilitățile, imaginația, capabilitatea de a face o diferență?… sau… comentezi din culise, plângându-te că „Sunt dezamăgită de faptul că nu ies mai mulți oameni în stradă”, în timp ce nici măcar tu însuți nu ieși afară în stradă/faci asta; dezamăgit de acțiunile și deciziile altora, în timp ce tu însuți nu ai luat atitudine și nici frâiele in mână. Acesta, acum, acest moment care se întâmplă pretutindeni în jurul tău: acesta este momentul. În care alegi … să te ridici… să te implici… să îți acorzi un moment unic, eliberator, plin de bucurie și însuflețitor… să te implici cu întreaga ta ființă, cu tot ceea ce ai, cu toată mintea ta, cu toată inima, bucuria, dorința, pasiunea, inteligența, creativitatea și dedicarea… este unul din cele mai prețioase daruri pe care niciodată nu ți le vei acorda ție însuți, copiilor pe care poate-i ai sau pe care îi vei avea, într-o bună zi. Cea mai frumoasă mulțumire adresată părinților tăi. Cel mai mare „DA” pe care-l poți cânta, dansa, striga din toți rărunchii, mintea și inima ta bătândă. În România… ne-am săturat să blestemăm și să ne plângem de „negru ” este totul. Veniți. Veniți să ne ajutați să aprindem suficiente lumânări pentru a lumina inimile și mințile fiecărei persoane din această țară. FII – tu, tu însuți, acum – FII schimbarea pe care vrei să o vezi în lume, în România, în viața TA. Iar atunci când… peste ani și ani… când copiii, prietenii și colegii tăi… când TU te vei întreba, într-o bună zi: „Unde am fost atunci?”, vei putea spune cu mândrie, din tot sufletul: „Am fost acolo. Am făcut o diferență.”

Sursa: http://kaibrandjacobsen.wordpress.com/2013/09/06/ganduri-despre-o-tara-pe-care-o-iubesc-dintr-un-schimb-de-opinii-recent/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: