Spirala Colorata

Hipsteri plus manele egal LOVE

Posted on: March 3, 2014

Săptămânile trecute “elita intelectuală” a internetului românesc, “criticii muzicali” neîntrebaţi, dj, cocalari şi mulţi hipsteri (folosesc acest termen din convenţie, eu nu prea ştiu cine sunt ei mai exact) s-au certat ca la uşa cortului pe wall-ul evenimentului Romeo Fantastick live la Club Eden. M-am distrat văzând câtă supărare le poate produce unora o asociere de genul aşa că m-am hotărât să merg şi la faţa locului să văd cum e face-to-face. Lupta dintre „cei mai proşti“ şi „cei mai deştepţi“ este întotdeauna delicioasă aşa că vă las aici unul dintre thread-uri, dacă aveţi timp şi chef să vă distraţi/minunaţi puţin.

n-ai cum sa nu iubesti internetul

Pentru cei care nu ştiu cine sunt actorii principali în poveste, se întâmpla ca cei de la Paradaiz (un grup de oameni printre care şi unii de la Dilema Veche, din ce mi-a şoptit un şoricel bine informat) au lansat o serie de evenimente trance-culturale cu acest concert al lui Fantastick în Eden. Romeo este un rapper pe manele, tată al poeticii pornografice transgresive, după cum zice Adrian Şchiop, o maimuţă fără valoare, după aprecierea lui Mărculescu, sau, mai pe scurt pentru necunoscatori ca mine, un manelist. Eden este unul din puţinele cluburi bucureştene ce redau atmosfera unui club underground din…să zicem… Berlin. Adică e destul de tare.

M-am dus singură. Le-am spus prietenilor mei unde merg, dar nu am insistat să vină nimeni cu mine, fiindcă nu voiam să mă fac vinovată că le-am stricat seara. Da, bineînţeles că şi prietenii mei se strâmbă şi aproape vomită când aud ceva de manele. Eu am ajuns pe la 11 şi locul era cvasi-gol. Chiar îmi chestionam simţul marketingul, fiindcă după cât a fost de controversat eventul online mă aşteptam să fie plin şi la etapa offline, chiar dacă numai de curioşi şi miştocari. Muzica foarte faină. Ceva manele vechi mixate bine de tot cu niste drujbeli dubstep. Nicio persoană care să trădeze după îmbrăcăminte că ar fi venit pentru manele. Mai ieşeau din backstage Sorin Necunoscutu’, Romeo Fantastick şi bodyguarzii. Săracii, păreau picaţi din lună între converşi, sacouri disco, hanorace, dread-uri, şi multe fete neatrăgătoare (“nu prea sunt femei, numai d-astea îmbrăcate de zici că’s smardoi” – unul dintre lăutarii lui Romeo). Apoi, au venit din ce în ce mai mulţi oameni. Aceiaşi pe care îi vezi şi la un party Sunrise de 48 de ore, de exemplu, ba chiar ceva mai puţini clubberi cocalari decât de obicei. Funny, nu? Publicul de manele nu a venit deloc. Nu am văzut nicio pizduţă pe tocuri super înalte, îmbrăcată scurt şi mulat cu bombeul înapoi şi pieptul înainte. Maxim vreo 10 tipi, prototipul cocalarului. Însa nu bag mâna în foc că nu erau hipsteri deghizaţi. Asta după ce m-am întâlnit cu un prieten, redactor şef la o publicaţie necocalară, care intrase aşa de bine în film că  venise îmbrăcat în trening.

Sorin Necunoscutu la warm-up

Sorin Necunoscutu la warm-up. Photo: Paradaiz

Pe la 12 si ceva Edenul era full, a inceput paranghelia. Manelişti pe scenă, clubberi în faţa ei. De îndată ce a început muzica, live 100%, a început şi sala să danseze. Da, pe manele. Care, da, sunau destul de bine. Iar vibe-ul sălii a fost excelent încâ de la primele piese. Cine merge la party-uri ştie că, de multe ori, modul în care resimte publicul muzica e mai important decât muzica în sine). I-am văzut pe mulţi dansând pe muzica lui Romeo fix ca pe un mix de deep house. Se potrivea al naibii de bine. Fetele dădeau din buric şi din umeri, dar parcă ceva mai cu stil. Baieţii ţineau ritmul cu mâna sau pumnul în aer, ca la un rave. Sus pe boxă era o jurnalistă de la vice. La un moment dat au început şi dedicaţiile. Cu bani şi ecou. Casa jurnalistului a fost pe val. Fără număr, fără număr pentru jurnaliştii independenţi. În decembrie, anul trecut, în beciul lor ca un club din Braşov, am trecut prima oară peste ruşinea de a dansa pe manele alături de alţi oameni care nu sunt manelişti (sau aşa credeam eu, haha).

photo: Vlad Ursulean

photo: Vlad Ursulean

Nu ştiu care e intenţia celor de la Paradaiz, dar daca scopul lor este să arate că manelele au fost mult prea stigmatizate atunci eu îi susţin şi le port mesajul. Nu, nu m-am transformat în manelistă peste noapte şi nici nu am început să ascult Copilul Minune când lucrez. Nu imi plac mai mult decât îmi plăceau înainte şi nu le consider vreo creaţie culturală neînţeleasă. Dar după toată întâmplarea asta îmi dau seama cât suntem de închişi la minte referitor la acest subiect. Ştiţi cel mai comun răspuns al oamenilor la întrebarea ce muzică îţi place? “Orice, dar nu manele”.

Eu nu mai am frică de manele. Şi mă simt al naibii de bine. Da, sunt manele care îmi plac. Da, sunt manele ale căror versuri nu ştiu de unde, dar le cunosc. Da, dacă am chef dansez şi pe manele. Da, îmi place „Nebunia lui Salam“.

Am fost la multe evenimente care au legătura cu muzica de toate felurile. Merg la petreceri de muzică electronică, rave-uri cu tehno, goa şi psy, ajung pe la concerte de trupe rock şi festivaluri de reggae, ascult radio-uri de jazz sau muzică clasică, dansez hore sârbeşti la nunţi . Din această postura pot să zic că un party cu manele live alături de oamenii potriviţi (pentru mine ar fi cei de genul carora au fost sâmbătă în Eden) poate fi chiar ok. Că dansezi la mişto sau pe bune, că ştii versurile sau nu, important e că sunt şanse mari să te surprinzi bătând ritmul şi nu trebuie să-ţi pară rău. Dupa eventul de sâmbătă, pot să zic că mi-ar fi zgâriat mult mai tare urechile un concert live al Innei, m-ar fi enervat mai mult ritmul pieselor lui Keo sau lălăielile în cor ale fanelor umectate de Holograf, dacă îi alegeam pe unul dintre aceşti “artişti” în detrimentul lui Fantastik. Şi nu eram singura.

Erau hip hop-eri pe acolo care ar fi vomitat dacă le puneai Beyonce, dar care ştiau versurile de la Carolina, hipioţi care s-ar fi sinucis pe Tiesto, dar care cereau piesa Benzinăriţa, clubberiţe de bani gata care nici pastilate nu ar dansa pe ACDC, dar care au rupt scena lângă Romeo. Eşti rocker, dar sunt piese ale lui Bob Marley care iti plac? Înseamnă ca nu eşti idiot. Eşti manelist, dar poţi să apreciezi o piesa de la Red Hot Chilli Peppers? Înseamnă că nu eşti bătut în cap. Bineînţeles, în sistemul meu valoric, în care care cu cât e mai închis cercul convingerilor tale cu atât eşti mai prost.

romeo si hipsteritele

Romeo si hipsteritele. Photo: Paradaiz

Dacă îţi plac şi manelele nu ţi se coboară statutul de intelectual. Şi nici nu contribui decisiv la propagarea kitsch-ului. Pentru asta sunt alţii vinovaţi şi îi găseşti prin Parlament, Guvern, Instituţii publice culturale, agenţii de publicitate sau pe la birourile marilor trusturi media.

Şi nu, ăsta nu a fost un eveniment făcut din ipocrizie. Dacă cineva a crezut că ăsta e un mod prin care hipsterii îi iau la mişto pe manelişti, eu zic că s-au înşelat. Din punctul meu de vedere, sămbăta seara a fost moartea ipocriziei. Cel puţin a celor care au organizat şi a celor care au participat.  A fost un eveniment în care “intelectualii capitalişti”, după cum şi-a numit Fantastik publicul de sâmbătă seara, au arătat că se pot lua serios în derâdere.

Cine suntem noi să spunem ce gen muzical e bun şi care nu e? Cine suntem noi să spunem ca albii sunt oameni mai buni decat ţiganii? Cine suntem noi să spunem că familiştii tradiţionali sunt cetăţeni mai acătării decât gayii liberali? Cine suntem noi să spunem că Dumnezeul ortodox are mai multă dreptate decât Budha?

Suntem noi, ŞOVINII, HOMOFOBII, RASIŞTII, SEXIŞTII.

Debutul seriei de evenimente Paradaiz a făcut un statement la care subscriu: hai să ne oprim din a ne căca pe noi explicându-le celorlalţi ce este “de calitate”, “cultural”, “educaţional”, “bine” şi “rău”. Să ne intre bine în cap că singurul rol ca individ în societate este cel de cetăţean. Nu ai rol nici educativ, nici de formator. Alţii îl au şi fac ce vor cu el, tocmai fiindcă pe tine te preocupă orice altceva mai puţin decât să-ţi exerciţi rolul de cetăţean. Adică să-i critici, să-i amendezi, să le supraveghezi deciziile celor care chiar îţi datorează promovarea moralităţii, culturii, susţinerea autenticităţii şi a valorilor naţionale. Pe proprietarii de cluburi, manelişti, hipsteri, piţipoance, gay, credincioşi nu ai rolul să-i educi decât vis-à-vis de ceva ce trebuie să te educi şi pe tine însuţi: RESPECT şi TOLERANŢĂ.

Nu cred că este întâmplător faptul că pe mulţi dintre cei care au fost sâmbăta în Eden i-am văzut în stradă în timpul “toamnei româneşti” (protestele din septembrie 2013).

[Later edit] Un bonus cu balans de la Casa Jurnalistului:

 

Advertisements

30 Responses to "Hipsteri plus manele egal LOVE"

oricum ar fi, orice s-ar scrie despre ce s-a intamplat sambata acolo, sper din tot sufletul sa nu ia o amploare prea mare curentul asta…

Curentul manelist a luat amploare acum vreo 10 ani, asta a fost un eveniment. Ma indoiesc ca cei care au fost la Eden sambata o sa inceapa sa mearga constant la party-uri de manele.

Este interesanta postarea ta si sunt de acord ca in materie de estetica totul este relativ (desi si aici este o alta discutie si o ramura a filozofiei se ocupa de asta). Pe de alta parte, atunci cand empatizezi cu un gen muzical, o faci, intr-un fel si cu cei care o produc si pe care ii reprezinta. In cazul acesta, cu manelistii, care au ca valori exact opusul celor pe care tu vad si sunt convins ca le apreciezi. “Valorile” lor sunt: sexismul, vulgaritatea, incultura, primitivismul, exacerbarea ponirilor animalice, cultul banului si exhibarea bogatiei, si multe altele. In concluzie, mi se pare mai potrivita o atitudine de boicotare.

Singurul lucru care “scuza” misoginismul si postura de obiect cu utilitate strict sexuala atribuit femeii versurilor lui Romeo este faptul ca el e privit ca un exemplu de exagerare dusa pana la kitsch. Daca il luam in serios, e grav din start. Daca jucam cartea cu kitsch-ul e la fel de grav; parodierea glumelor cu “make me a sandwich” nu e cu nimica mai acceptabila daca dovedim ca le folosim sarcastic pentru ca posedam intelectul necesar pentru a realiza sexismul aferent. De ce? Din simplul motiv ca receptorul nu poseda acelasi fond cultural si al experientei necesar “decodarii” rezultand sanse mari de a reafirma modelul negativ pe care teoretic incercam sa-l spargem prin atribuirea sa strict la un nivel de baza. Drept urmare, incultura nu reiese in cazul evenimentului prezent nici din genul muzical (desi exista exponenti mult mai buni, parerea mea personala, decat Romeo), nici din etnia lui Romeo, nici macar din continutul versurilor sale (ca sunt de luat in serios, sau ca o gluma). Nu… Incultura reiese din incapacitatea participantilor de a-si asuma o pozitie culturala ferma ale carei greseli de baza, de genul intoleranta, sexism, homofobie – pe care le-ai mentionat si tu – ar putea fi mai apoi scoase in evidenta si combatute. Daca esti capabila sa insiri si tu aceste defecte prezente in societate, e problematica totusi usurinta cu care oamenii care au participat sunt, dupa articolul tau, din start feriti de acestea majore, ca o umbrela. Jongland intre participarea la eveniment ca sprijin pentru dezvoltarea “trance-culturala” cum tot aud (si problemele mai sus ridicate de “gender roles” daca acesta e cazul) si participarea ca o gluma (ridicand foarte grave probleme in cazul acesta despre luare in gluma si a continutului ramas: muzica, etnie, cultura rroma) e aceasta umbrela la care apeleaza toti care au participat, alternand intre ele in functie de cum se pune problema. Ceea ce doar dovedeste parsivitatea cu care si-au mascat intoleranta, incercand sa para deschisi. Exponenti ai catorva generatii pierdute in prea multa informatie, create pe internet – ca si mine – dar nedispusi sa se cultive destul si chiar lupte pentru un viitor cu adevarat deschis si egal, cat mai apropiat de utopie, in care problemele acestea sa fie complet eradicate, daca nu li se puncteaza si la capitolul activism cool in carnetul de intelectual hipster de multinationala. Pe asta se si bazeaza astfel de demersuri pentru succes. Din pacate restul sunt fie mult mai rau, fie inconjurati de o mare de astfel de caractere incat se pierd in anonimat. Si sa nu uitam, la final, ce lovitura de PR a fost si cum pentru organizatori a iesit financiar destul de bine, oricare ar fi motivele lor… poate ca data viitoare banii o sa ocupe o pozitie mai ampla printre motivatii, fiind ceva aproape sigur datorita sustinerii acestui eveniment, deci o sa se poate renunta la o parte din fondul “trance-cultural” pentru a face loc.

Eu cred ca oamenii inteligenti trebuie sa se ocupe cu boicotare institutiilor care nu-si fac treaba in a promova cultura si valorile adevarate. Nu boicot fata cazuri particulare (un gen de muzica, un cantaret, etc), care de fapt nu rezolva nimic chiar daca reusesti sa inlaturi obiectul boicotului (pentru ca mereu sunt altele si altele mai rele pentru unii si altii). De exemplu, daca in loc sa ne dam la gioale pe internet ca cum si-au permis 200 de hipsteri sa mearga la un concert de manele intr-un beci, ne-am ocupa sa scriem sesizari la CNA impotriva faptului ca in emisiunea “La Maruta” (sau Acces Direct sau oricare de genul) se dau manele pe post care ajung in medie la 2 milioane (!) de oameni pe zi, poate ca in timp chiar am reusi sa avem o societate care respinge by default non-valoarea. Pana atunci, cine e mai ipocrit in toata povestea asta? Mie mi se pare ca aia care stau pe margine, scuipa seminte si ridica note pentru categorii imaginare (2 pentru manelisti, 10 pentru hipsteri la proteste, dar 4 pentru ce si-au permis sa faca in data de 1 martie, 10 pentru tigani cand ne lauda aia din afara lautarii, 1 pentru tigani ca se inmultesc prea mult, 2 pentru Antonescu ca doarme pana tarziu, 10 ca l-a distrus pe Gadea in direct).

Nu ma uit nici la tampeniile de la televizor, deci habar nu am despre ce vorbesti, si nu consider ca merit o diploma pentru asta. Ei au targetul foarte clar definit si faptul ca probabil sunt numere in jurul milioanelor – sunt majoritari, si acolo e o industrie care depaseste orice posibilitati de organizare impotriva ei cand si “minoritatile intelectuale” ca voi se vand, doar sub alte pretexte si asteptari – ii scuteste pe ei de a-si atribui valori pe langa exact ceea ce sunt: ei sunt multi, mediocri, o stim, o stiu si ei si pe asta mizeaza cand se bat pe umeri reciproc si vorbesc de “entertainment”. Aici singura care da note esti tu: 11 pentru voi astia atata de deschisi incat va duceti chiar si la manele (sau Romeo, sau manelele lui Romeo, sau fashion, sau mondenitate, sau orice s-a mai intamplat sau nu). Fara a uita sa ne scoateti ochii inainte, in timp ce si dupa ca sunteti deschisi pentru ca ati fost chiar si la manele (reafirmand diferenta orice diferenta vedeti voi acolo pe langa cele reale si problematice – misoginism din versuri; rasiale si parodierea si reafirmarea stereotipurilor chiar de Romeo; culturale prin ironic-prezenta la manele si prejudecatile asteptarilor aferente; etc. – doar ca sa aratati cum ati facut un efort sa ii aduceti pe ei “ceilalti” sau pe voi “ceilalti” la acelasi nivel)?! Personal mi se pare ca daca ti-ai citi singura articolul si raspunsurile tale in paralel ai considera ca exista o posibilitate mare de a nu avea habar ce vorbesti, relevant fiind doar a-ti sustine ca intr-adevar participarea ta la acest eveniment te face mai buna decat te simteai inainte, desi e bazata tot pe prejudecati si lipsa de activitate si activism reale despre care imi tot debitezi. Ai sustinut si prin prezenta si prin articol incultura, si ma repet, nu ca urmare a cantaretului, muzicii sau locatiei, ci a ceea ce v-ati atribuit din asta si cum ati mancat-o din start de pe tava: v-ati cumparat “deschiderea” culturala fara a depune efortul de a gandi critic pentru ca asa v-a fost prezentata din start (si ati fost prostiti ca a fi critici inseamna a critica din start egalitatea, si nu falsitatea celor ce s-au folosit de eveniment in alte scopuri), ca o viza pe un pasaport de care ai nevoie. E clar vorba fix de asta pentru ca asa ceva nu trebuie sa se vanda (nici macar ca sa atraga atentia), sa fie impachetat in kitsch ironic de toate partile (fie din partea organizatorilor, a cantaretului sau a participantilor), sau de sinceritate in pretentiile culturale dar nepasare fata de valorile exprimate astfel incat sa potenteze reale problematici ridicate despre mesaj si interpretare care pot fi combatute de toti doar reapeland circular la ambalajul mai sus mentionat in care erau impachetate. Daca scopul era intr-adevar de a sustine o cultura deschisa, egala, directia era clar alta. Putea sa existe un eveniment in aceeasi zona de activism pretinsa care sa nu fie atata de “bombastik” dar in privinta caruia nu existau nici atatea posibilitati valide de a ataca parti din fondul multicultural pe baza caruia e cladit evenimentul. Desigur, nu ar fi fost atata de cool, nu ar fi atras scandal si atentie, deci implicit bani, si nici nu ar fi permis separarile pe care le faceti voi, simtindu-va superiori fata de atat restul care nu stiau si/sau nu le pasa de eveniment si au preferat anestezia de la televizor cat si de cei care l-au boicotat sau va atrag atentia in continuare asupra posibilelor erori de judecata. Nu ar fi fost in Eden, desi poate ar fi trebuit. Poate nu ati fi aflat, poate doar nu ati fi participat. Ar fi fost ceva valid, util, de bun-simt pentru ca nu ar fi permis nimanui sa se dea mare cu cat de mult au facut ei pentru ca ar fi fost prea uman; prea rusinati sa se foloseasca de asta stiind ca fac parte din aceeasi specie ale carei alte exemplare au defectele pe care ar fi incercat evenimentul sa le corecteze si carora sa le deschida ochii fata de inegalitate culturala, rasiala, sexuala, etc. Dar nu inteleg de ce ma astept sa intelegeti de ce nu e bine sa va bateti si voi pe umeri singuri pentru falsitate (si asta ma intristeaza si ma enerveaza pentru ca ar trebui sa fiti mai inteligenti – nu comparativ cu mine, ci cu ceea ce intuiesc ca va diferentiaza de rau-voitori si pasivi: sinceritate dorintei de a fi mai buni, la nivelul cel mai de baza, pentru ca provocarile de genul asta sunt prea mult pentru ratiunea celor care refuza sa se gandeasca de ce poate, doar poate, gresesc)… Pe cat de mult v-ati agitat inainte, acolo, dupa, pe atata de tare v-ati amortit si voi cand ati dat intrarea aia, un fel de Live TV, dar cu “f”, pentru aia mai cool-cultural-deschisi decat noi restul. Poate ca ar trebui sa cedez si eu ca vad ca incep sa fiu tot mai singur in a ma simti vinovat ca lumea asta e defecta, stricata, inegala, injusta, dezinteresata, si a incerca s-o corectez.

Cand la baza ai un fond prost, revine in timp, indiferent cu cata muzica rock, electro, te-ai drege. Tine pt tine, imi pare rau ca ti-am citit mizeria.

Eh, Cristina, ce sa-i faci. Nu facem toti parte din familii de aristocrati in care se canta la pian in fiecare seara dupa masa. Nici parinti hipioti nu am avut din pacate. Ai mei sunt de la tara. Nu aveau timp sa-si faca si sa-mi faca cultura muzicala ca erau cam ocupati cu facutul unui rost in viata. Si da, probabil ca tonele de muzica populara pe care le-am auzit in copilarie contribuie la atitudinea mea mai relaxata fata de manele.
Totusi, nu am de ce sa tin pentru mine aceste informatii. Nu o sa-mi fie niciodata rusine de “fond”-ul meu si nici nu o sa-l fac vreodata responsabil de nereusitele mele in viata. In schimb, tu ai oricand posibilitatea sa nu citesti ce scriu, daca radacinile mele te jignesc.

Si unde e legatura intre muzica populara si manele? 😐

pentru P: Manelele sunt o muzica populara! Asta e legatura intre muzica populara si manele. A, va refereati la muzica folclorica? Pai asta e alta discutie. Muzica folclorica este o muzica populara ca fond, dar culta ca expresie, pentru ca a fost cernuta prin sita istoriei si a nenumaratilor artisti care au cizelat-o.
Momentan, manelele sunt doar o muzica populara, cu timpul ele se vor slefui.
Nu sunt un ascultator de manele si nici nu imi doresc sa fiu la felul in care suna acum, iar pe viitor … poate doar sa le suport mai bine.

…sau să se „purifice” nițel. Aștept să apară niște „manele abstracte”, ceva experimental de tot care să se joace (în mai mare măsură decât playlist-ul de la Crama Jurnalistului, unde am nimerit din întâmplare – n-am fost în Eden, apropo) cu potențialul psihedelic ascuns în forma asta fixă…

P.S. Apropo, asta mi s-a părut, dintre tot ce a curs pe seama subiectului, cea mai ok intervenție – adică lipsită de balast ideologic. O spun ca unul care, în adolescență, trecuse și el printr-o fază „SPRIJIN CAMPANIA ANTI-MANELE” fără a fi fost terorizat la miezul nopții de manele din parcare (ba chiar țin minte perioada în care manelele nu erau interzise pe Atomic TV și eram perfect indiferent)…

cred ca o sa apara. vezi modelul ACID ARAB

Hehehe… Am început articolul convinsă că o să fie o aberație hipsterească semi-intelectuală (cam ca orice alt blog) și că în final o să trebuiască să mă stăpânesc să-ți las un comentariu acru. Nu prea aveai o direcție bună în care să o iei – puteai să te dai dezgustată de manele, situație în care te-aș fi considerat o mare bășinoasă, sau puteai să mimezi profunzime culturală, situație în care te-aș fi considerat o mare bășinoasă. Una peste alta, părea inevitabil ca aerul să pută în jurul tău. După care am ajuns la:

“(…) hai să ne oprim din a ne căca pe noi explicându-le celorlalţi ce este “de calitate”, “cultural”, “educaţional”, “bine” şi “rău”. (…) Nu ai rol nici educativ, nici de formator.”

Didn’t see that coming. Dacă mai iau în calcul și răspunsurile la comentarii, this is the beginning of a beautiful friendship între mine și blogul tău.

Am atatea de spus…dar voi incerca sa le enumar pe scurt:
1. Te provoc sa imi indici 3 oameni (nu reporteri/jurnalisti) care au fost la fantastik si la protestele din septembrie 2013! Sunt destul de sigur ca NU vei reusi.
2. Nu muzica e problema… ci faptul ca cel care o canta nu stie sa ‘vorbeste romaneste’ (dar sunt de acord ca si Eba e la acelasi nivel… si doar e euro-parlamentar, nu?)
3. Nu e prima data cand in Eden (de la deschiderea beciului mucegait) se dasneaza pe manele (a.k.a. muzica de petrecere sau orientala). Cu toate asta e prima data cand a luat foc internetul (cu pareri si pro si contra) pe toate retelele de socializare, si nu numai. Cine mai exact a facut acest eveniment sa ajunga atat de discutat?

aaa… si imi permit sa mai fac o presupunere. Romeo a prins pentru ca vb doar de sex in versurile lui. Cum avem TV-ul bombardat de sani in reclame la orice, si cum 80% din clipurile muzicale de azi sunt similare cu soft-porn-ul de acum cativa ani, asa si rimele lui pline de referiri, deloc subtile, la sex si-au gasit rapid locul in sufletele romanilor un pic ametiti (de alcool si spori de mucegai) exact cum a rezultat si in toate studiile de piata facute de companiile ce au pus pe piata mizeriile de reclame de care vorbesc.

pot sa ti-i indic pe cei trei oameni, dar e irelevant sa-ti dau niste nume, pentru ca nu ii cunosti (pe unii dintre ei nici eu nu-i stiu decat din vedere)

Alex, nu știu de ce presupui că oamenii care au fost la protestele alea sunt automat niște intelectuali și niște înțelepți. Sau că ăștia care s-au dus la techno-manele sunt prin definiție inculți și ignoranți vizavi de chestiuni civice sau politice. Don’t be judgy. Majoritatea oamenilor au gusturi. preocupări și personalități complexe, nu uni-dimensionale.

Imi este foarte greu sa cred ca din numarul incredibil de mic de oameni care ies din casa pentru a incerca sa salveze tara asta de la scufundarea totala in dictatura se afla astfel de ‘petrecareti’. Nu imi dau cu presupusul la ce alte interese au dar statistic vorbind sunt sanse foarte mici… Din pacate, si din lipsa de probe contrarii, de data asta va trebui sa o cred pe spirala pe cuvant. Dar imi rasare si o idee buna in cap: la urmatoarele proteste in loc de lozinci precum “iesiti din casa daca va pasa” poate o sa iau un Romeo Fantastik sa indemne lumea sa ni se alature cu versuri specifice repertoriului sau… poate asa reusim sa mobilizam mai mult de 30.000 oameni

pe asta ma bazez si eu, alex :))

faceti PR de zor unor oameni care nu dau 2 bani pe cultura si care au inceput sa cante strict din nevoia de bani si notorietate…sa va stea in ciorba evenimentele de genul asta, voua astora care le mai si promovati (prin orice fel de metode, argumentand pro sau contr)

Felicitari pentru articol si pentru pertinenta argumentelor, ai subliniat exact amanuntele pe care multi nu le observa la cei din jur, dar mai grav, nu vor sa le recunoasca: faptul ca suntem o tara de ipocriti si de incuiati, gata oricand sa faca o critica stupida si subiectiva decat sa accepte si punctele de vedere diferite ale celorlalti si modul in care aleg sa isi exprime libertatea de opinie.
Evenimentul cu pricina nu a fost doar o “cocalarie infecta” cum am observat ca este definit de multi, ci un fenomen social riscant cu o miza destul de mare: cat de dispusi suntem sa ne deschidem mintile si sa acceptam ceva diferit fara a fi ipocrit, cu riscul de a-ti pune lumea in cap.
Desi ma intristeaza sa vad egoismul si critica rautacioasa (specifice majoritatii) cand vine vorba de altii, nu pot sa nu ma bucur foarte tare ca cel putin 600 de persoane sunt altfel si ca mai exista speranta, si asta nu prin manele, ci prin existenta unor minti mai deschise.
O sa inchei cu citatul care mi s-a parut cel mai potrivit din articolul tau: “Din punctul meu de vedere, sămbăta seara a fost moartea ipocriziei.” si prin a specifica neinteresul fata de cei ce vor incepe sa ma injure/conteste.

Keep up the great job!

cand o sa reusesti sa iti definesti foarte clar in mintisoara ta ce inseamna ipocrizie please editeaza si un saga pt articolul asta.
sper ca dimineata nu te speli in “kkt” parfumat cu esenta de rodie.

incepe printr-un tutorial basic ( http://www.youtube.com/watch?v=oIko7GriMgY ) sunt sigur ca l-ai vizualizat, dar incearca ca in cele 82 se secunde sa citesti printre randuri, beaturi, glam, confuzie si alte zeci de cuvinte care iti trec prin cap.

nu mai merge link video 😦

girl, u are for real! 😀 te pup

Am inteles asa: ca sint un bou pentru ca din toata muzica de pe pamant m-am oprit la o nisa care-mi place si pe care o explorez fericit, alegand sa le ignor pe celelalte, dupa ce le-am gustat, fie si doar din curiozitate, ca daca nu-mi place maneaua sint rasist, ca daca nu-mi exhib deschiderea tembela spre orice lucru pe care nu dau doua parale sint un incuiat si ma cac pe mine si ca daca injur maneaua nu sint cetatean si nu stau cu ochii pe institutii. Corect?

nope. mai citeste o data 🙂

Sincer, pana ieri/ azi manifestam un oarecare sentiment de indiferenta, ii pot spune si ignoranta, fata de manifestarile cocalaresti, în sensul ca le evitam, nu le comentam/potentam în niciun fel. Asta mi-a creat si un fel de linişte în privinţa subiectului. Fiecare cu ale lui, orice gandac are dreptul la coltisorul lui. Pana azi cand, măcinat de curiozitate pe un subiect/ fenomen de care tot aud în ultima vreme (nu neapărat concertul din Eden, cât noul curent născut) am căutat putin pe Google. Şi mi-au căzut ochii pe voma asta de eseu, care susţine deschiderea catre gunoiul uman in numele toleranţei, renunţarea la “pretentia” de evoluţie si coborârea la loc în bezna mintii. Presupusă dezvoltare intelectuală prin descompunere morală. Sunt prea multe de spus, insa abia mă mai pot lupta cu greata. Îţi stiu deja răspunsul asa ca nu te mai obosi. Îmi pare rau ca ti-am facut trafic.

Uaau..de aproximativ o saptamana caut sa inteleg de ce manelele sunt atat de stigmatizate si luate in deradere de romani. Este excelent articolul tau iar comentariile unora sunt epice. Total de acord cu tine. Multi incuiati in lumea asta cu opinii formate strict tot de catre noi…minoritatea cu un pic de creieras

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: