Spirala Colorata

Experiment – Mă las de fumat – ziua 100 #SuntNefumătoare

Posted on: March 10, 2014

După peterecerea nebunească de aniversare a Radio Guerrilla, pe 1 decembrie anul trecut am decis să mă las de fumat. Au trecut 100 de zile de atunci, record personal. Anteriorul număra vreo 90 de zile, pentru că sunt deja la a patra (sau a cincea?) tentativă de renunţare la acest viciu. Cine nu fumează sau cine nu s-a lăsat niciodată poate crede că deja sunt în etapa în care am scăpat, sunt ok, nu mai simt nevoia de ţigări. Nu e chiar aşa. Cred că nici peste 1000 de zile nu o să fiu 100% încrezătoare că am scăpat. După peste 50.000 de ţigări fumate am ajuns, în sfârşit, să recunosc adevărul: fumatul este o dependenţă pe care o să o am toată viaţa.

În prima seară de discuţii lungi fără ţigări, cu Bea, alături de care am fumat muult şi ne-am lăsat binee.
În prima seară de discuţii lungi fără ţigări, cu Bea, alături de care am fumat muult şi ne-am lăsat binee.

Vestea bună în toată povestea asta este că fix acest lucru mă face să cred că de data asta voi reuşi. Adică în loc să mă deprime gândul că nu voi mai putea fuma niciodată o ţigară pentru că voi recidiva, deci hai să mai fumez una acum că mă las mâine, am hotărât să stau focusată pe luptă. De data asta nu mai stau în defensivă, ci prevăd mişcarile duşmanului şi atac când se aşteaptă mai puţin. Cu asta la bază va fac un mix de elemente care au contribuit la starea mea de abstinenţă.

Dar înainte, pe scurt, ce nu a mers dăţile trecute:

/ substitutele, au în comun faptul că sunt scumpe şi funcţionează doar o scurtă perioadă de timp:

– guma cu nicotină îmi dădea senzaţia de înţepături în gât când o mestecam;

– plasturii cu nicotină au funcţionat miraculos, dar după ce nu i-am mai pus, dorinţa a revenit;

– ţigara electronică – era fun să fumez mereu un fel de narghilea, dar după o lună ma ustura gâtul şi nu mai suportam mirosurile alea chimice;

– ţigări din plante diverse – emană un miros ce face fumul de ţigară să pară briza mării;

/ argumentele logice: sănătatea, banii, tonusul, imaginea – deşi le înţelegeam şi le aprobam în totalitate făceam în aşa fel încât să nu mă gândesc prea des la ele. Gândul la o sănătate şubredă, totuşi, nu mi-a dat pace definitiv.

/ cartea, Allen Carr – “În sfârşit nefumător”, am învăţat multe din ea, am citit-o de două ori şi de două ori m-am lăsat. O recomand în ciuda stilului în care e scrisă.

Din ea am înţeles un lucru esenţial. Că am fost prostită (uitaţi-vă la Mad Men şi o să înţelegeţi perfect ce zic) să cred că oamenii care fumează sunt cool, misterioşi, interesanţi, preocupaţi, bla bla… spălare de creier.

Plus că, atunci când m-am prins în mreje o adoram pentru că îmi dădea ceva după care orice adolescent tânjeşte: siguranţa. Cu ea în mână poţi să faci orice, niciodată nu eşti singur. Cel mai banal mod de a sta în preajma cuiva şi a vorbi cu oameni pe care nu îi cunoşti. Cea mai onorabilă ieşire atunci când nu vrei să fii suspectat că eşti neînsoţit şi fără ocupaţie. Nu o să se uite nimeni ciudat la tine dacă ieşi într-o pauză şi fumezi o ţigară pe o bordură. Dar e la fel dacă ieşi să te plimbi singur 5 minute în curtea şcolii? Asta e la început, dar amuzant şi ciudat la ţigări este că acelaşi mecanism funcţioneză şi peste ani, chiar dacă eşti matur şi, teoretic, nu mai ai nevoie de ţigări pentru a te simţi în siguranţă.

Dacă eşti fumător/oare te provoc să faci un excerciţiu zilnic, care durează şapte minute: observă un om care fumează o ţigară, încercând să deconstruieşti procesul în detalii. Când stinge ţigara răpunde-ţi la întrebarea:  de ce a aprins-o? După o săptămână, caută să  priveşti zilnic un om care fumează în comparaţie cu unul care nu fumează. Iar în a treia săptămână începe să urmăreşti nefumători într-o situaţie în care tu fumezi (sau ai fuma). Răspunde-ţi la întrebarea: cine pare nenatural?

Sărbătoresc 100 de zile ca nefumătoare alături de prietenii mei care s-au lăsat între timp şi împreună cu oricine are chef să facă o schimbare. Data viitoare scriu ce mă ajută ca de data asta să nu mai simt că sunt în doliu după prietena mea cea mai bună.

Dacă vă lăsaţi sau vă gândiţi să o faceţi, spuneţi-mi cum e la voi. E ciudat, dar cel mai rapid şi ieftin truc când ai second thoughts e să citeşti ce greu le e altora :))

granny

Advertisements

2 Responses to "Experiment – Mă las de fumat – ziua 100 #SuntNefumătoare"

la cat mai multe zile inainte :))

eu am reusit cu tigara electronica…

am incercat tigara electronica si pot sa spun ca este cea mai mare tampenie inventata vreodata. dar acum na…daca pe unii ii ajuta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: