E marţi şi de două zile m-am întors de la mare. Unde am ajuns cu bicicleta. Eu parţial, 135 de km în două zile, cu pauze de mers în maşina de intervenţie a echipei Giant, partenerul tehnic al evenimentului. Alţii mai puternici, mai antrenaţi sau poate doar mai hotărâţi au pedalat peste 300 de km şi au ajuns cu forţele proprii pe plaja de la Năvodari.

Primul lucru pe care l-am (re)aflat despre mine este că nu agreez durerea fizică. Şi nici câmpia. Oricât de răpitor e galbenul de rapiţă, învârtitul unui genunchi care înţeapă la fiecare rotire este o activitate care nu-mi aduce nicio satisfacţie. Am (re)aflat despre alţii, însă, că le place să-şi depăşească bariera durerii fizice. Îi admir pentru asta şi pentru îndârjirea cu care au ajuns la destinaţie.

Indiferent de cât reuşeşti să pedalezi, participare la o experienţă de genul acesta te face să-ţi depăşeşti cel puţin o limită. Şi ăsta este cel mai mare câştig al meu. Fiindcă mi-am depăşit câteva în acest weekend. Lipsa de antrenament a dus la o durere de genunchi continuă care mi-a răpit bucuria pedalatului. Lipsa de experienţă m-a făcut ca în prima zi să înfrunt vântul singură în loc să stau în pluton. M-a ars soarele, m-am deshidratat, m-am stricat la stomac, mi s-au întâmplat aproape toate.

Dar simt că am învăţat mai multe despre biciclete în aceste două zile decât în ultimul an de zile.

Din cât am pedalat şi din câte am văzut pe traseu din maşina tehnicienilor am învăţat că:

/ dacă nu alegi o bicicletă adecvată tipului de teren pe care rulezi efortul se dublează. Dacă vorbim de şosea o cursiera cu ale ei roţi mega subţiri ar fi alegerea perfectă;

/ un rulaj de 300 de km în diferite condiţii atmosferice te face să înţelegi totul despre bicicleta ta. Eu am avut bucuria de a testa o Giant CRS 4, bicicletă de oraş. Are o şa foarte confortabilă, schimbătoarele Shimano au mers impecabil, frânele nu mi-au dat nicio emoţie. Adevărul este că e o încântare să pedalezi pe o bicicletă nouă cu piese de calitate şi construită cu atenţie pentru detalii. Mergea să ai aibe nişte anvelope mai subţiri;

/ sunt trei elemente vestimentare indispensabile: geacă 100% waterproof (ţine şi de cald şi de frig), pantaloni cu bazon (fundul tău, şi nu numai, îţi vor mulţum) şi un buff (apăra zonele sensibile: ceafa, gâtul, nasul, buzele, capul);

/ e important să schimbi corect vitezele; citisem despre asta, dar acum am avut ocazia să resimt fiecare schimbare greşită pe care am facut-o şi cred că acum stăpânesc cât de cât tehnica vitezelor;

/ sunt multe fete care le dau clasă băieţilor şi fac faţă cu brio provocării, fără să fie sportive de meserie;

Mi-ar plăcea ca evenimentul să se adreseze încă şi mai mult amatorilor, relaxând puţin condiţiile. Aş întinde evenimentul pe trei zile, ca să se pedaleze 100 de km pe zi. Astfel, ar fi timp pentru o pauza mai lunga de hidratare mai serioasa (popas cu picnic la pranz), dar şi de mai multă energie pentru socializare seara. De mare ajutor ar fi ca maşinile organizatorilor, Renault anul acesta, să fie echipate cu portbagaje de biciclete, astfel încât cei care rămân prea în urmă, dar doresc să continue, să poată fi aduşi la un punct de oprire, de unde să reia cursa după ce se odihnesc. Ar putea fi mai multe maşini ale organizatorilor (în afară de prima deschizatoare de drum) care să creeze pernă de aer celor care nu au putut ţine pasul cu plutonul fruntaş şi au rămas în urmă. Anul acesta, şoferilor de pe ambulanţa însoţitoare şi de la maşina Giant le-au amorţit picioarele pe acceleraţie, ca să o menţină constantă la 20 km/oră.

Nu ştiu dacă aş relua experienţa pentru a atinge targetul de kilometri, cât pentru atmosfera care se creează între participanţi. În afara faptului că au fost prea puţine fete, pot să spun că aceştia sunt genul de oameni care mi-ar plăcea să-mi fie vecini. Sau…poate că ar trebui să-mi conving vecinii să se urce pe bicicletă şi să socializeze la evenimente dedicate bicicliştilor.

Am mai spus-o şi o voi mai spune. Cred cu tărie că bicicleta este un vehicul revoluţionar care nu oferă doar mobilitate urbană, ci şi catalizează conştiinţa civică. Îmi doresc să văd cât mai mulţi oameni pe două roţi pentru că ştiu, din proprie experienţă, că asta le va deschide mintea şi le va orienta atenţia înspre lucrurile cu adevărate importante pentru noi toţi: sănătatea şi calitatea vieţii.

Cu genunchiul în piuneze, febră musculară, stare de deshidratare, dar extrem de multa energie pozitivă vă urez să vă urcaţi cât mai repede în şa! Daţi cu like-ul la pagina evenimentului în semn de felicitări pentru Lucian Mîndruţă şi echipele ProSport & Mediafax, care au organizat acest eveniment.