Spirala Colorata

A fi sau a nu fi mamă singură

Posted on: September 20, 2015

Anul 2015 mi-a adus multe schimbări în viață: am renunțat la a munci pentru alții, am început construirea unui nou business (agenția de comunicare MAINOI, în prelungirea activității Asociației MAINOI), am câștigat o finanțare de la POSDRU, am evoluat mult cu programul ECO de la Electric Castle, am întărit relația profesională și personală cu echipa GIANT, am dezvoltat noi parteneriate.

choice.preview

Ce mi s-a întâmplat însă în iulie 2015 era ceva  de negândit, neașteptat, neprogramat: am aflat că sunt însărcinată. Cu o relație de șase ani proaspăt încheiată, am nimerit într-o combinație de câteva săptămâni, fără angajamente prea puternice din partea niciunuia dintre noi, din care a rezultat o sarcină. O sarcină pe care am încercat să o evit cu o pastilă ”de după”, dar care nu și-a făcut efectul.

El a decis repede ca răspunsul lui e NO WAY și a încercat tot ce a fost posibil să mă convingă că un avort este cea mai bună soluție. Nu e însurat, nu are copii, nici iubită, doar o carieră în afara țării la care ține foarte mult. Și planuri de viață care nu includ un copil neprogramat.

Argumentele pro-avort ale lui:

  • nu omori nicio ființă, nu-i mai spune „baby”, e doar un embrion;
  • dacă îl păstrezi, vei distruge trei vieți: a mea, a ta si a lui;
  • ești egoistă alegând să dai naștere unui copil pe care îl privezi din start de grija, atenția și dragostea tatălui lui natural;
  • vei avea un copil handicapat emoțional, care te va urî pentru că l-ai adus pe lume, deși știai că tatăl lui nu îl dorește;
  • vei avea mereu probleme financiare și nu îi vei putea oferi singură tot ce va avea nevoie pentru a avea o viață lipsită de griji;
  • pentru că noi nu ne iubim, nu suntem căsătoriți și nu avem o familie, copilul nu va avea un model corect pe care să îl urmeze și va avea o viață lipsită de moralitate.

Argumentele pro-avort ale mele (nu pot să fac acest copil pentru că):

  • aș avea un copil cu un om pe care nu am apucat să îl iubesc;
  • tocmai mi-am deschis afacerea și am câștigat finanțarea, un copil înseamnă să renunț la visele mele de antreprenoriat;
  • nu prea am bani, mai ales că nu voi primi indemnizație pentru creșterea copilului. Fact: Legea româneasca îți dă dreptul la indemnizație doar dacă ai fost angajată în ultimele 12 luni înainte să naști. Cum eu am renunțat la serviciu în ianuarie ca să îmi cresc startup-ul și ong-ul, nu am avut carte de muncă în ultimele șapte luni. Nu mai contează cei opt ani de contracte de muncă neîntrerupte și taxe virate către bugetul de stat, reprezentând 72% din venitul meu (contribuțiile angajatului + angajatorului). Statul român crede că e mai bine să le ajute pe femeile care își plănuiesc să facă un copil, se angajează fix cu un an înainte să nască, iar apoi intră în concediu de maternitate, pe banii de la buget. Într-un fel, până și statul român încurajează avortul;
  • nu mi-am întâlnit sufletul pereche, nu am făcut nunta, luna de miere și toate celalelate conform planului;
  • e prea greu să cresc un copil de una singură, nu sunt suficient de matură, de responsabilă, de deșteaptă, de dedicată;
  • nu o să mai pot merge la party-uri, nu o să mai ies cu prietenii mei (majoritatea nu are copii), nu o să pot să mă mai duc la competițiile de ciclism;
  • o să îi supăr foarte tare pe părinții mei care nu vor înțelege cu ce au greșit, încât fata lor nu a putut să fie și ea în rândul lumii;
  • o să fiu stigmatizată, judecată, catalogată, bârfită, arătată cu degetul, compătimită;
  • nu o să îmi mai găsesc niciodată un bărbat cu care să îmi fac o familie, căci cine își dorește o femeie care vine din start cu un copil al altcuiva?

Trei săptămâni de zbateri emoționale intense, de citit pe net și aflat implicațiile fizice ale unei intervenții de întrerupere de sarcină, dar și ce au făcut alte femei, păreri, experiențe, sfaturi. În final, am vorbit cu ai mei părinți, prieteni, colaboratori. Îmi devenise deja clar că dacă tot amân să fac avortul și le spun din ce în ce mai multor oameni de situația mea, înseamnă că inima îmi spune să nu îl fac. Mintea spunea că DA, fă-l că e mai bine pentru tine, inima spunea NU, nu îl face, va fi cel mai rău lucru pentru tine.

Am decis să îl păstrez și am lăsat inima să îmi îmblânzească creierul, ieșind la iveală argumentele anti-avort:

  • la prima ecografie (7 săptămâni, adică aprox. 5 de la concepție), medicul mi-a pus să îi ascult bătăile inimii; deci o fi fost el un embrion, dar unul care avea inimă;
  • m-am gândit că a distruge o viață înseamă să o curmi, deci dacă păstrez bebelușul nu distrug nici viața tatălui, nici pe ea mea, nici pe a copilului. Dacă fac avort, cu siguranță distrug viața celui mai nevinovat dintre noi;
  • faptul că un copil se naște într-o familie (cu părinții căsătoriți) nu îi garantează faptul că el va crește echilibrat emoțional. Sunt milioane de părinți, deopotrivă mame și tați, care își handicapează emoțional copiii, neavând grijă de ei, neiubindu-i, neînțelegându-i, bătându-i, etc.
  • dacă tatăl natural decide să nu fie alături de copilul lui, este alegerea, asumarea și responsabilitatea LUI, nu a mea;
  • dacă m-am luptat îndârjit și neobosit pentru cauze care nu sunt ale mele (Roșia Montană, câini vaganonzi, drepturi cetățenești, piste de biciclete, etc), cu siguranță am putere să lupt pentru cea mai importantă și personală cauză a mea: fericirea copilului meu;
  • dacă până acum lucrurile nu au mers conform planului (întâlnit omul potrivit, prietenie, iubire, locuit împreună, căsătorie, copii), de ce am impresia că în viitor ele se vor așeza așa cum vrea mintea mea să le așeze? Și chiar dacă s-ar întâmpla conform planului, cine îmi garantează că nu am divorța în 3 ani de la nașterea copilului (știați că rata divorțului în Europa este de 60%)?
  • banii sunt necesari, dar niciodata nu au fost o condiție suficientă pentru fericire. Dacă există șansa să îmi privez copilul de bunuri materiale, sunt sigură că nu îl voi priva niciodată de înțelegere, dragoste, grijă, empatie, ascultare, educație, stimulare mentală, apropiere sufletească. Și sunt convinsă ca acestea sunt ingredientele absolut necesare pentru a crește copii echilibrați. Banii vin și pleacă. Dragostea rămâne;
  • după cum spuneam mai sus, orice e posibil, chiar să-mi găsesc sufletul pereche, deși am un copil cu alt bărbat;
  • în orice circumstanță, am convingerea că un copil te transformă într-un om mai bun.

Decizia de a păstra copilul a venit pe fondul argumentelor de mai sus, dar adevărul este că mi-a fost ușurată enorm de sprijinul pe care l-am primit de la: părinții mei, fratele meu, rudele, prietenii, clienții mei, colaboratorii, vecinii, amici mai apropiați sau mai îndepărtați. Toți s-au bucurat sincer când le-am spus cam ce aș vrea eu să fac și m-au asigurat de sprijinul lor necondiționat.

Și nu pot să nu mă gândesc: oare cum ar fi dacă mai multe femei aflate în situația mea, cu un copil respins de cealaltă jumătate procreatoare, chiar și mult mai puțin norocoase decât mine (eu recunosc, am o situație materială cât de cât stabilă, chiar și fără ajutorul de la stat), ar fi sprijinite de comunitate? În primul rînd, ar fi nevoie să nu fie stigmatizate. Stigmatizat ar trebui să fie bărbatul care fuge, nu femeia care alege să întâmpine viața. În al doilea rând, fiecare din jurul mamei și copilului să promită că ajută cu ce poate: un loc de locuit, ceva de muncă pentru mamă, sprijin în creșterea copilului, un pătuț, haine, mâncare pentru copil, ceva bani pentru analize și ecografii, timp pentru babysitting, etc. În al treilea rând, cu sprijin moral, care e cel mai important. Societățile primitive (și multe altele contemporane, dar cu alt model cultural) își cresc copiii la comun, în comunitate. Există celula de bază (mama+tatăl), dar la creșterea copilului participă mulți alți membri din jur. Iar acești copii cresc având mai multe modele, atât masculine, cât și feminine, sunt mai sociabili și mai adaptați vieții.

Finalmente, aș vrea să spun că eu cred că dacă ne-am schimba atitudinea față de ce înseamnă viață, atunci am evita praticarea atât de multor avorturi și, în consecință, traumatizarea atât de multor femei (nu am facut avort niciodată, dar sunt sigură că pe tine, ca femeie, te traumatizează tare un asemenea act). Apropo, știți că suntem pe primul loc in Europa la numărul de avorturi? Practic, la noi, din trei copii, unul nu se naște 😦

Nu mă înțelegeți greșit, nu am devenit o militantă anti-avort. Cred cu tărie că e dreptul femeii să aleagă dacă face sau nu o întrerupere de sarcină. Însă, trăind pe propria-mi piele situația de a lua o asemenea decizie, sunt sigură că majoritatea femeilor alege avortul pentru că nu are sprijin de la tatăl copilului, și, în consecință, nici de la comunitatea din jurul ei, care în loc să o sprijine, o acuză și o marginalizează. Ea, în sufletul ei l-ar ține, dar fără să aibă aprobarea celor din jur, coroborat cu alte argumente, alege calea ”ușoară”.

Închei într-o notă optimistă și le spun viitoarelor mămici, singure sau cu partener, că sarcina nu e o boală, că te poți simți minunat în această perioadă, că poți să faci aproape tot ce făceai înainte și că aici nu se termină viața ta și începe viața copilului, ci începe viața voastră nouă și minunată împreună. Pentru mine e nou experiment, care cred că îmi va aduce multe satisfacții.

Ca dovada, eu nu m-am lăsat de biciclit, și nici de activism, așa că vă aștept pe toți părinții cu copii să îmi fiți alături în noua mișcare pe care am făcut-o cu gândul la acest nou început: Mămici pe biciclete! 🙂 Sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 14.00 ne întâlnim la Herăstrău toți părinții care își doresc un oraș mai verde pentru copiii lor și facem o tură de biciclete în jurul parcului pentru a arăta că nu ne-am oprit din pedalat, acum că avem copii. Ba chiar am pedala mai mult, dacă am avea infrastructură dedicată. Avem entertainment pentru copii la start și tombolă cu premii pentru mămici la finish. Event facebook aici.

Vă mulțumesc și vă pup,

nico

p.s.:Dacă ești într-o situație de cumpănă, te rog să îmi scrii (saywhatnico @ gmail.com). Cu siguranță, nu o sa încerc să te conving de nimic, doar o să îți fiu alături.

p.s 2: am patru luni, încă nu știu ce e, dar vă anunț curând.

Eu, bebe si our guardian.

Eu, bebe si our guardian.

Advertisements

117 Responses to "A fi sau a nu fi mamă singură"

Nu te-as fi condamnat nici daca renunta-i la copil, dar te felicit ca l-ai pastrat. Esti curajoasa! Va fi bine! Din ce am citit aici, pari a fi o femeie puternica si ambitioasa, nimic nu te poate opri! Multa sanatate si sarcina usoara!

Experienta proprie …tatal meu a murit cand eu am fost foarte mica, am crescut alaturi de o mama puternica, care nu s-a mai recasatorit, care a facut tot ce a putut sa am o viata usoara, a condus gospodaria cu o mana ferma, desi i-a fost greu nu s-a plans niciodata de lipsa unei maini de barbat ….Relatia mea cu ea a parcurs pasii normali a unei relatii cu parintii, mai tensionata in adolescenta, s-a asezat foarte frumos in tinerete si spre maturitate. Lipsa tatalui nu s-a simtit in partea financiara ci ca model masculin langa care se formeaza o fata …ghici ce …mi-am cautat multa vreme in partenerul de viata un father figure …ce mi-a lipsit.
Nu minimalizati importanta partenerului de viata in cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor vostri. Da, sunteti minunate ca faceti toate eforturile pentru copiii vostri dar si partenerii sunt la fel de importanti ca voi.
Atata vreme cat vrem sa ne bucuram de liberul arbitru nu ar trebui niciunul dintre parteneri stigmatizat pentru alegerile pe care le face. Toti facem alegeri, in orice relatie care esueaza nu este un singur vinovat, sunt doua parti ale povestii, suntem responsabile chiar si numai pentru ca ne-am ales neinspirat partenerii. Eu pot sa inteleg decizia si hotararea unui barbat care spune de la inceput ca el nu vrea acel copil si ca daca il pastrezi nu se va implica in viata lui si mi se pare corect sa nu il arati cu degetul cand stii datele problemei de la inceput.

Stimata Elena, daca tu esti in stare sa intelegi decizia si hotararea unui barbat care nu isi asuma consecintele actiunilor sale proprii, inseamna ca ceva, acolo, nu e in regula. Parerea ta nu e prea relevanta in acest caz!

Spre suprinderea unora, printre care se numara si Eufrosina, partenerii nostri au aceleasi drepturi ca si noi.
Asa cu tu spui “eu voi avea acest copil fara sa tin cont de ce crezi tu” asa si el are dreptul sa spuna “este treaba ta ce faci”.
Mi se pare corect pentru ambele parti ca fiecare sa isi asume deciziile. Nu mi se pare corect ca o femeie care alege sa faca un copil singura este martir in timp ce un barbat care isi spune si isi pastreaza parearea ca nu isi doreste acel copil este un nenorocit.

Elena, deocamdată tu eşti singura care foloseşte cuvintele „martir” şi „nenorocit”. Tu eşti singura, care interpretează textul în aceşti termeni, nimeni altul. Este clar că cea care a scris articolul nu s-a gândit la acestea, nu se simte martir, ci o persoană matură şi responsabilă, care a luat o decizie responsabilă într-o situaţie dificilă. Nu a minimalizat rolul partenerului, chiar scrie în articol că îi pare rău că nu poate oferi maximul acelui copil. Oare toate deciziile tale erau luate în situaţii optime, clare, cu consecințe previzibile? Înseamnă că nu ai luat nici o decizie importantă în viață.

Aba, important este sa iti asumi rezultatul faptelor tale. Sa fie stigmatizat barbatul care nu si-a dorit un copil cu tine, iti spune asta, nu te-a pacalit ca il vrea si apoi brusc s-a razgandit, nu mi se pare corect. Fa copilul, creste-l cum poti tu mai bine dar nu arata cu degetul catre altcineva pentru ca decizia ti-a apartinut. De asta am spus mai sus ca pot intelege decizia barbatului de a nu se implica in viata copilului.
Daca vreti sa mergem in extreme putem sa ne intoarceam la vremurile in care sexul inafara casatoriei nici nu intra in discutii si atunci toti stiau cum stau lucrurile.

“hotararea unui barbat care nu isi asuma consecintele actiunilor sale proprii, inseamna ca ceva, acolo, nu e in regula.”

La fel este si avortul, optiunea de a nu-ti asua consecintele actiunilor.

Barbatul nu este pregatit sa fie tata si renunta la drepturile paternale, pleaca. Femeia nu este pregatita sa fie tata si renunta la drepturile maternale, renunta la sarcina. Este acelasi lucru, la fel de rau.

“Mamicile” vor sa nu fie stigmatizate pentru alegerile pe care le fac, in timp ce barbatii care fac aceleasi alegeri, sa fie stigmatizati.

“Cred ca singurul moment in care barbatul are dreptul de a alege daca devine sau nu parinte este atunci cand face sex.”

Si femeia are parte de alt tratament? Ea este responsabila de actiunile sale cand doreste ea? Atunci cand doua persoane (sau mai multe) decid sa faca sex, ele sunt responsabile pentru actiunile lor.

Femeia nu are posibilitatea de a alege daca vrea sau nu sa fie parinte atunci cand face sex? De ce ar fi femeile mai inferioare decat barbatii si le-ar fi lipsit acest drept?

“Se protejeaza sau nu se protejeaza. Apoi, devine deja o chestiune care tine de alegerea femeii pentru ca este corpul ei.”

Fiecare sex/gen are la indemana optiuni pentru protectia impotriva unei eventuale sarcini daca se doreste evitarea. Metodele de protejare in timpul actului sexual exista si fiecare sex beneficiaza de ele.

Dupa actul sexual, “chestiunea” devine responsabilitatea femeii pentru ca decizia/alegerea exista in corpul ei? Daca este vorba de corpul ei, cu atat mai mult ar trebui sa conteze protejarea. Daca alegerea este a femeii, de ce este stigmatizat barbatul?

“Apoi, devine deja o chestiune care tine de alegerea femeii pentru ca este corpul ei.”

Daca barbatul isi asuma responsabilitatea, isi doreste copilul si toate cele, iar femeia refuza complet sa aiba un copil cu acesta, care este rezultatul?

Discriminare. Miroase a sexism.

Ambele persoane, ambii parinti au posibilitatea de a alege si de a face decizii. Evident, au datoria morala de a suporta consecintele deciziilor pe care le iau.

Ironia este ca persoanele care militeaza pentru avort legitimeaza dreptul femeii de a alege, dar demonizeaza barbatii care-si manifesta acelasi drept.

Unde este egalitatea in drepturi?

Deci sa inteleg ca preferai sa ce? Era mai bine daca nu te aducea pe lume inainte de toate? Aici se pune problema, la un moment dat, chiar daca din cauza unei greseli, sa aleaga intre avort sau sa aibe copilul…

Experienta proprie …tatal meu a murit cand eu am fost foarte mica, am crescut alaturi de o mama puternica, care nu s-a mai recasatorit, care a facut tot ce a putut sa am o viata usoara, a condus gospodaria cu o mana ferma, desi i-a fost greu nu s-a plans niciodata de lipsa unei maini de barbat ….Relatia mea cu ea a parcurs pasii normali a unei relatii cu parintii, mai tensionata in adolescenta, s-a asezat foarte frumos in tinerete si spre maturitate. Lipsa tatalui nu s-a simtit in partea financiara ci ca model masculin langa care se formeaza o fata …ghici ce …mi-am cautat multa vreme in partenerul de viata un father figure …ce mi-a lipsit.
Nu minimalizati importanta partenerului de viata in cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor vostri. Da, sunteti minunate ca faceti toate eforturile pentru copiii vostri dar si partenerii sunt la fel de importanti ca voi.
Atata vreme cat vrem sa ne bucuram de liberul arbitru nu ar trebui niciunul dintre parteneri stigmatizat pentru alegerile pe care le face. Toti facem alegeri, in orice relatie care esueaza nu este un singur vinovat, sunt doua parti ale povestii, suntem responsabile chiar si numai pentru ca ne-am ales neinspirat partenerii. Eu pot sa inteleg decizia si hotararea unui barbat care spune de la inceput ca el nu vrea acel copil si ca daca il pastrezi nu se va implica in viata lui si mi se pare corect sa nu il arati cu degetul cand stii datele problemei de la inceput.

Exact, femeile cat si barbatii au posibilitatea de a nu fi responsabili pentru consecintele actiunilor pe care le-au facut in viata. Insa se pare ca femeile vor sa nu fie stigmatizate si barbatii sa fie, pentru acelasi drept si aceleasi alegeri.

Deci sa inteleg ca preferai sa ce? Era mai bine daca nu te aducea pe lume inainte de toate? Aici se pune problema, la un moment dat, chiar daca din cauza unei greseli, sa aleaga intre avort sau sa aibe copilul…

buna, nu te urmaresc, nu stiu citi ani ai dar am citit intimplator povestea ta pe fb. am fost in papucii tai acum niste ani, totul seamana, relatia de dupa relatie cu omul pe care nu il iubeam, pastila de dupa, argumentele pro si argumentele contra 🙂 dupa multe zbateri am luat si eu aceeasi decizie si acum totul este perfect, fiul meu este mai fericit, mai pozitiv, mai dezvoltat intelectual si emotional pentru virsta lui decit multi dintre prietenii si colegii “cu familie” pe care ii are in jur, nu are traume iar cu tatal lui are o relatie sa-i spunem civilizata, de oarecare prietenie pe care am construit-o in timp, ce-i drept cu mult efort. intr-adevar, copiii nu sint “ai parintilor”, noi avem doar datoria de a-i sustine si de a-i ajuta sa se dezvolte frumos, iar daca sint bine calauziti (de mama, de alti adulti frumosi si integri din jurul lor) este uimitor cit de bine se descurca. copiii au o inteligenta si o intuitie extraordinare si au si capacitatea emotionala sa faca fata situatiilor – asta daca nu cumva ii inhibam aratindu-le mereu, intr-un fel sau altul, ca sint mici si neputinciosi. si nici nu sint singura 🙂 am o viata frumoasa si nu am simit vreodata ca ar fi copilul meu un obstacol in a ma simti femeie si a avea linga mine un barbat care ma iubeste. il am 🙂 ai ales bine si o sa fie bine!

Bravo, draga mea! O decizie minunata! Esti o femeie frumoasa și pe dinauntru si pe dinafara! Iti doresc multa sănătate si iti tin pumnii pe mai departe!

[…] A fi sau a nu fi mamă singură […]

Nu trebuie stigmatizat, este de compatimit slabiciunea lui. Este alegerea lui.
Mama a facut alegerea ei, care ii va aduce o fericire nemarginita.
Tatal a ales in felul lui, dar ce ii va aduce alegerea lui in suflet si in viata….
Aici este diferenta, in consecinta faptelor noastre.

Esti o tipa super! Ma bucur mult sa vad atat pozitivism! Felicitari si sper sa ma pot alatura si eu in curand initiativelor tale care implica mamici cu copii.

Bb va fi băiat,sănătos si frumos.Si eu sunt o mamă singură.Nu pot iubi pe nimeni mai mult decât pe el.

Esti o minunata Nico. Foarte tare ca faci chestia asta si ca ti-e asa de clar 🙂 e pur si simplu extraordinar!

Felicitări!!!
O să fie minunat !!!
Am trecut prin asta cândva si am ales greșit… Acum am doi copii 2 ani si trei luni fata si trei lunițe băiatul, este minunat ❤ . Am avut parte de foarte mult ajutor din partea prietenilor, desi nu sunt o mamă singură, a contat foarte mult !!!
Cand o/il vei ține în brațe prima oară….vei avea aripi si vei atinge cerul ❤ . Sarcină ușoară si bebe sănătos!!!

Draga mea,
Iti scrie o mamica ce a ramas insarcinata pe cand era in primul ei an se facultate, primul semestru al anului 1991…iti imaginezi cate discutii si presiuni inutile am primit, exceptie facand parintii mei! L am parasit pe tatal copilului dupa 3 ani si Inca 2 ani de facultate.Am fost activa pana in momentul cand am inteles ca trebuie sa merge la spital! Si dupa…
Am trait si traiesc, chiar si dupa 24 ani si un ocean ce ne desparte, cea mai frumoasa si creativa viata alaturi de fetita mea, Alexia! Am petrecut impreuna ani de iubire neconditionata, am crescut impreuna,am dansat,calatorit, muncit! Nimic si nimeni nu
m- au putut abate de la starea mea de iubire si vietuire alaturi de ea,fata mea! Iti multumesc pentru alegerea ta, curajul de a impartasi si dreptul de a- ti asculta inima.
Sunt alaturi de tine cu orice simti ca ai nevoie sa vii si sa intrebi !
Ana

Faptul ca suntem pe primul loc la avorturi e in primul rand un comentariu trist la adresa lipsei de educatie sexuala. Cea mai buna solutie sa scada numarul de avorturi ar fi scaderea numarului de sarcini nedorite prin masuri de prevenire a acestora.

Asta e tot un comentariu trist… Toata lumea stie ca, in afara de abstinenta, nici o metoda contraceptiva nu e 100% sigura.

De unde ai scos-o pe asta cu primul loc la avorturi? Din putul gandirii?

Poate nu chiar pe primul, dar pe al doilea sigur, dupa Estonia. E vorba de rata, nu de numar in sine.

Respect FEMEIE! Asa gandeste femeia adevarata a vremurilor noastre! Multumesc ca ai impartatsit!

Draga mea, vointa ta este puternica! Esti o minune, la fel ca si copilul tau! Respect curajul tau de a posta aici bucati de viata! Esti omul pe care m-as bucura in orice clipa sa il cunosc! Cu drag, L.K.

[…] ce s-a consultat cu presupusul tată, conform mărturiilor de pe blogul său, Spirala colorată, tânăra a luat decizia să fie o mamă care îşi creşte singură copilul, deși prințul nu a […]

Esti o femeie de nota 10!

Si daaaaa, barbatii trebuie sa isi asume responsabilitatea. Pentru femeie e suficient sa poarte in pantec o viata 9 luni si sa treaca prin niste dureri pe care barbatii nu le vor avea in veci… Macar atata pot face si ei, pot sa dea dovada de maturitate. Oricum va suferi muilt, dar va fi prea tarziu… Lumea nu constientizeaza ca anii trec, iar greselile trecutului te urmaresc ca niste umbre, umbre care se amplifica in timp.

[…] deja, mulți dintre voi, povestea mea cu copilul apărut pe neașteptate, refuzul tatălui de a se implica și decizia mea de a-mi asuma singură sarcina și creșterea […]

[…] să cer cezariana mult mai devreme. Asta coroborată cu dorința universului care a complotat ca mama singură să nască singură: mi-a scos în cale o moașă care nu a empatizat cu mine și nu m-a ajutat cu […]

felicitari pentru bebe!! sa te bucuri de el!!esti o femeie curajoasa si luptatoare si sunt sigura ca totul va fi ok pentru tine…cat despre tata…e mai bine ca un copil sa aiba langa el un parinte care sa il inspire , sa ii arate ca in viata poti lupta pentru orice decat un parinte oarecum las.

Felicitari ! FELICITARI ! FELICITARI ! Pentru decizie, pentru tine. Vei vedea cat de fericita te va face aceasta alegere de a pastra copilul, cat de frumos va fi totul, cat de bine te vei descurca. Si eu am trecut prin asta si, dupa nastere, nu am avut nicio greutate, Dumnezeu a facut totul pentru mine si fetita mea !

Ela

Cred ca ordinea fireasca a lucrurilor este urmatoarea: iti cauti sufletul pereche, apoi te indragostesti, apoi te casatoresti, apoi te culci cu persoana cu care te-ai casatorit. Asta mi se pare ordinea normala si morala.
Am scris asta nu pentru a judeca sau a condamna pe cineva, ci pentru ca asa ar trebui sa fie si in acest spirit ar trebui sa ne educam si copiii.
Si eu m-am implicat in problema Rosiei Montane si a cainilor vagabonzi, la un nivel mai redus, de simplu cetatean. Nu pot decat sa ma bucur si sa te laud pentru ca ai luat decizia corecta. Barbatul respectiv, daca nu te iubea, n-ar fi trebuit sa se culce cu tine. Daca te-ar fi iubit, ar fi iubit si ceea ce se nastea din tine, adica o alta fiinta in trasaturile careia v-ati fi regasit amandoi.
Pierderea (una imensa) este a lui, nu a ta.
Sper ca va intelege acest lucru, nu va lasa timpul sa treaca si se va intoarce la tine si la copilul lui, copil care s-ar putea sa-l judece mai tarziu pe el si nu pe tine.
Cred ca a fi barbat nu inseamna a fi mascul, ci a da dovada de stapanire de sine si de a-ti asuma responsabilitatea si consecintele faptelor tale.

Imi pare rau ca Romania asta amarata nu poate avea in fruntea ei un om care sa ia taurul de coarne si sa puna capat acestui masacru al celor nenascuti, care dureaza de atata vreme, un adevarat genocid si holocaust al poporului roman si impotriva tuutror magariilor (de genul Rosiei Montane sau al defrisarilor, dar nu numai).
Un astfel de om chiar ar merita sa facem cu totii zid in jurul lui.
Cine stie, poate ne ajuta Dumnezeu…

Maica Domnului nu te va lasa niciodata la greu pentru minunea pe care ai lasat-o sa se intample!Stai linistita ca un barbat adevarat isi va asuma si o mama cu un copil:-)

Cred ca deja simti bucuria si siguranta ca ai ales bine:-)

Felictari! Sa fiti sanatosi si fericiti!

Felicitari pentru decizia de a pastra fetita ! Nu exista regrete, exista doar viata voastra frumoasa impreuna de acum incolo. Iubiri, barbati ? Vor veni si poate vor trece. Dragostea dintre mama si fiica NICIODATA !!

Felicitari.Asa ar trebui sa fie toate mamele.
Un avort inseamna o crima.

Bravo Nicoleta!
Nu am scris pana acum niciodata comentarii pe forumuri, insa simt nevoia sa o fac si sa te incurajez pentru ca vor fi destule momente in viata ta cand vei fi descurajata. Sper sa-mi citesti comentariul. Cel mai important este ca ai ales viata pentru ca dragostea copilului tau nu se poate compara niciodata cu a unui barbat. Copilul tau te va iubi intotdeauna.
Esti o curajoasa si sper sa ramai asa! Cu siguranta vei intalni barbatul care te va iubi si iti va iubi si fetita ca si cum ar fi a lui. Totul este sa nu o consideri tu insati o piedica in calea dragostei. Sunt atatia oameni care nu pot avea copii si atatea femei care nu au mai ramas insarcinate pentru ca au facut avort, incat tu esti deja o fericita a soartei pentru ca ai putut avea unul. Te felicit pentru decizie, a fost cea mai buna din viata ta. Iti vei da seama in anii care vin.

Foarte bine ai facut ca ai pastrat copilul ! Copilul tau te va rasplati prin simpla lui prezenta in viata ta si stiu ce vorbesc pentru ca eu am o fata de 13 ani pe care am crescut-o singura. Eu cred ca parintii tai vor intelege si isi vor iubi nepotica din toata inima, pentru ca este o minune si pentru bunici nu numai pentru mama ! Mult succes si daca ai nevoie de ceva apeleaza la noi, mamele singure pentru ca noi stim deja cum e sa treci prin asta.

[…] la care ține foarte mult. Și planuri de viață care nu includ un copil neprogramat.” (A fi sau a nu fi mamă singură, 20 septembrie […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: