Spirala Colorata

Bărbatul care fuge trebuie stigmatizat

Posted on: September 21, 2015

Valuri de simpatie s-au revărsat asupra mea în urma postării de ieri în care povesteam cum am decis să fiu mamă singură. VĂ MULȚUMESC, m-ați copleșit!

Fraza bolduită în care spuneam: Bărbatul care fuge ar trebui stigmatizat, nu femeia care alege să întâmpine viața, i-a deranjat mult pe unii, așa că revin asupra subiectului pentru a fi mai explicită.

Iată cum văd eu problema protejării, a sarcinilor neplanificate și a responsabilității:

  1. Femeile și bărbații care nu decid împreună că vor să facă copii trebuie să se protejeze atunci când fac sex. Totuși, să nu uităm că nicio metodă de contracepție nu este 100% sigură.
  2. Când e vorba de contracepție eu cred că, deopotrivă, puterea de decizie și responsabilitatea mai mare sunt la bărbat. Fiindcă o femeie nu poate obliga un bărbat să o lase însărcinată. Adică nu are control și drepturi asupra corpului masculin. Un bărbat, chiar și fără anticoncepționale, prezervativ, diafragme, etc, poate să se protejeze de o sarcină nedorită, practicând metoda coitus intrerruptus, care s-a dovedit la fel de eficientă ca prezervativul.
  3. Când e vorba deja de sarcină, mi se pare că puterea de decizie și responsabilitatea mai mare sunt la femeie. Fiindcă un bărbat nu poate obliga o femeie să facă un avort sau să nască un copil. Adică nu are control și drepturi asupra corpului feminin. O femeie, din momentul în care poartă un copil, are dreptul de a decide ce se va întâmpla mai departe cu corpul ei, asumîndu-și consecințele. Pâna la urmă, atât un avort cât și o naștere pot duce la moartea mamei.

Prin urmare, decizia tatălui că nu vrea un copil trebuie făcută atunci când începe (sau măcar când termină) actul sexual. Apoi, eu cred că nu se mai pune problema că are dreptul să nu vrea copilul și dacă așa alege, el trebuie lăsat în pace, înțeles și protejat. Sunt convinsă, de fapt, că fix acesta este raționamentul pentru care există legi în toate țările civilizate prin care mama, în numele copilului, poate cere în instanță dreptul la paternitate. Iar dacă se dovedește că el e tatăl, are de plătit pensie alimentară pentru copil până la 18 ani. Că îi convine sau că nu îi convine.

Când am folosit cuvântul stigmatizat, am exagerat puțin, fiindcă eu nu cred în marginalizare și stigmatizare. Dar, într-o societate în care e vorba mereu de stigmatizare, așa ca a noastră, dacă tot ar fi cineva de marginalizat, da, susțin, cred că acesta ar trebui să fie bărbatul. Pentru că nu și-a folosit puterea de a nu face un copil atunci când a avut-o, iar apoi fuge de responsabilitate, rănind un copil nevinovat.

Multe mame singure, în situații asemănătoare cu a mea, mi-au scris că ele le-au închis definitv ușa în nas bărbaților care au ales să le părăsească. Fiecare știe ce a trăit și ce simte, dar eu nu cred că asta e soluția. Cred că o dată ce tu ai decis că ții copilul, deși el a spus clar că nu îl vrea/nu poate/nu e pregătit, etc, ar trebui să te împaci cu ideea și să te eliberezi de toată furia pe care o ai față de acel bărbat. Cred că dacă am reuși să nu mai proiectăm toată vina și nereușitele noastre ca mame pe tatăl care lipsește, viața noastră și a copiilor noștri ar fi mai bună.

Copilul oricum va vrea să îl cunoscă, să aibe contact cu el. Adulți care au fost înfiați de mici, își caută părinții naturali, copii părăsiți de tată/mamă îi caută ani în șir pe aceștia și, de cele mai multe ori, îi iartă pentru a le rămâne prin preajmă.

Ce vreau să le transmit taților care nu sunt aproape de copiii lor este că niciodată nu e prea târziu și întotdeauna puțin va fi mai bine decât nimic. Copiii voștri vă așteaptă. Și aveți responsabilitatea de a le lua de pe umeri vina pe care o poartă o viață întreagă pentru alegerea voastră. Măcar atât, depovărați-i de impresia, pe care o au absolut toți copiii părăsiți, că este vina lor. Spuneți-le că îi iubiți, chiar dacă nu puteți fi alături de ei. Mama probabil că nu o să se poată abține și va spune: ”ah, acum îl iubești, dar când avea febră 40/ avea nevoie de bicicletă/ plângea după tine/etc, unde erai?”. Copilul, în schimb, nu o să vă facă niciun reproș. O să fie fericit cu atât cât îi dați.

De aceea, unul dintre exercițiile mele zilnice este să îl iert pe tatăl copilului meu și să îl asigur, mental sau arereori când vorbim, că întotdeauna ușa casei în care locuiește copilul nostru îi va fi deschisă și că va fi primit cu zâmbetul pe buze. De mine, cel puțin.

 

nico

Advertisements

81 Responses to "Bărbatul care fuge trebuie stigmatizat"

Iertarea este eliberarea ta si in acelasi timp un dar pe care ti l poti oferi singura. Este importanta ca copilul tau sa isi perceapa tatal natural ca un prieten ci nu ca pe un dusman,incurajeaza tu relatiile dintre ei si astfel va fi bine pentru toata lumea.Succes!

Există tați care-și părăsesc copiii la maturitate, iar uneori lucrul ăsta e chiar mai dureros…

http://laviniaiancu.blogspot.ro/2014/06/scrisoare-deschisa-catre-tatal-meu.html

m-a emotionat scrisoarea ta. e incredibil cat pot suferi copiii dupa parintiilor, chiar si cand au ajuns la maturitate.

so, tu daca faci un copil, te simti indreptatita sa furi de la tata o suma de bani pana cand copilul vostru implineste 18 ani

asta spune legea, andrei. eu nu i-am cerut nimic financiar tatalui

Nu i-ai cerut dar sa inteleg ca pastrezi deschisa posibilitate de a-i cere? Doar pentru ca acel copil se dezvolta in interiorul corpului tau nu inseamna ca el nu are nici un drept de a-l refuza. Intentia lui nu parea sa fie aceea de a te lasa gravita asa cum banuiesc ca nici a ta nu a fost. Gandeste-te daca erai in locul lui, ce faceai? Si raspunde-ti sincer, in gand.

Folosind logica ta, nu crezi ca ar trebui stigmatizate femeile care arunca responsabilitatea propriilor decizii pe barbati pentru a obtine beneficii emotionale sub forma de compasiune din partea societatii sau financiare din partea lor? Decizia ta sunt sigur ca a fost grea, dar in acelasi nu ai nici o scuza pentru a arunca povara asta pe altii.

Se vede clar ca esti lipsita de logica si actionezi emotional. Asta banuiesc ca este normal in situatia ta si nu te judec. Dar atata timp cat ai decis sa il pastrezi stiind ca nu vei obtine sustinere din partea lui, nu ai nici un drept sa mai ceri nimic.

Daca eu sunt lipsita de logica, sunt in aceeasi masura in care sunt lipsiti de logica legituitorii Romaniei, ai tuturor tarilor din Europa, din SUA si probabil din toata lumea (dar ma opresc la europa si sua pt ca despre ele stiu sigur). In toate aceste tari, COPILUL are dreptul de a cere paternitatea. Pana la 18 ani poate sa o faca mama in numele lui, dupa 18 ani o face singur. Sa ceri paternitatea inseamna sa se treaca numele tatalui in certificatul de nastere, sa primeasca pensie alimentara (pana la 18 ani) si sa fie mostenitor legitim cand tatal moare. Nu eu am dat aceste legi. Stiu ca e scarry situatia pentru un barbat sau pentru o mama de baiat, insa fix asta e si motivul pentru care spuneam in postare ca mi se pare a responsabilitatea protejarii e un pic mai mare la barbat.

ok, so care e pozitia ta? nu cred ca e cazul sa spui “asa e legea”. legiuitorii nu au monopol pe logica sau moralitate

comparatia se face in felul urmator: femeia care incepe o sarcina are posibilitatea sa renunte la ea fara nicio problema (de la pilula pana la adoptie). barbatul in schimb daca determina inceperea unei sarcini poate fi pedepsit cu 18 ani de pensie alimentara la decizia mamei

este un dublu standard atat de evident

Eu astept sa se trezeasca constiinta din el. Nu am luat oricum o hotarare si am vreo 2 ani la dispozitie sa o fac, deci nu ma grabesc. Nu imi dau inca seama ce e mai bine pentru copil. Sunt niste drepturi ale lui totusi…

“Eu astept sa se trezeasca constiinta din el” = eu am luat o decizie iar el trebuie sa se conformeze indiferent de dispozitia sau parerea pe care o are? Hai sa vorbim sincer despre convingerile noastre, ipocrizia nu ajuta la nimic.

“De aceea, unul dintre exercițiile mele zilnice este să îl iert pe tatăl copilului meu și să îl asigur, mental sau arereori când vorbim, că întotdeauna ușa casei în care locuiește copilul nostru îi va fi deschisă și că va fi primit cu zâmbetul pe buze. De mine, cel puțin.” Stai putin, sa il ierti? Pentru ce? Poate a facut el ceva, dar din text nu reiese. Sa il ierti pe el pentru decizia ta? Deci tu ai scris un articol intreg despre cum esti “pro-alegere” ca apoi sa iti dedici acest articol in care sa pui presiune pe barbat spunandu-i lui si internetului ca el nu are de ales. Ba mai mult, tu esti cea buna aici care ii zambeste. Serios? Tu chiar vorbesti serios? Tu scrii articolele astea de parca te-ar fi violat. Asta s-a intamplat?

PS: nu cred ca inteleg de ce simti nevoia sa implici internetul in viata ta personala, dar banuiesc ca din moment ce te-ai gandit ca e important ca multi necunoscuti sa afle, esti si interesata de ce au de zis.

sa il iert pentru decizia lui de a nu-si asuma responsabilitatea, in cazul in care nu a fost clar din text ca opinia mea este ca responsabilitatea fata de omul nou aparut pe lume ramane si e egala pentru ambii procreatori, chiar daca barbatul ar fi vrut sa se faca avort. Avortul nu este o metoda contraceptionala, remember that.

Ma minunez cand vad cu cata putere si precizie arunci cartoful fiert la tatal copilului.
Asta ma face sa ma intreb daca cumva erai adormita cand va giugiuleati si el a facut tot ce l-a taiat capul?
Draga mea, sunt femeie, am 40 de ani si stiu sa deosebesc sarea de zahar.
Eu saream ca arsa in momentele de tandrete cand stiam ca unica metoda de protectie era coitus interruptus. Adica, cum sa iti explic, nu citeam o carte asteptand ca el sa ia o decizie: IN sau OUT. Intelegi?
E evident ca tie nu ti-a displacut decizia lui de IN dar asta a fost pt ca ai vrut sau ti-a fost indiferent, din motive obiective.
Atunci, te rog, nu te mai justifica si nu mai arunca cu noroi.
Si apropo, motivele lui pro avort sunt unele din cele mai logice din lume, daca se poate spune asa. Inseamna ca baiatul asta chiar are capul pe umeri cu exceptia unei singure scapari care se pare ca l-a costat si il va costa foarte scump.
Iti doresc sa te bucuri de copilul tau dar nu te purta de parca ai descoperit penicilina.

Corect comentariul !

Nu vreau sa duc discutia in directii urate dar trebuie sa o spun: mi se pare cel putin nefericita situatia in care un activist care se lauda cu mai multe aciuni in care critica acesti “legituitori” pentru lipsa de judecata si acordarea de legi nesanatoase sa dea ca scuza morala o decizie personala faptul ca exista lege pentru ea.

Iti dau un exemplu ca sa intelegi la ce ma refer: langa casa unde stau eu (centru istoric din municipiu mare) sunt foarte multe cladiri in paragina. Bucati din fatada cad saptamanal si este periculos pentru pietoni. Ce au decis autoritatile? De 5 ani au pus pe singurul trotuar din strada un semn cu “Interzis pietonilor”. Pietonii nu au cum sa treaca prin alta parte deoarece nu exista alt trotuar si mai exista un text de lege care iti spune ca nu ai voie sa mergi pe partea carosabila care nu este insemnata corespunzator. Deci in loc sa se rezolve problema, cei care aveau puterea de a face ceva au decis in loc sa ajute la repararea fatadei (monument istoric) au pus un semn prin care au dat absolut toata responsabilitatea pietonilor. Care, apropo, nu au cum sa treaca sub nici o forma prin acea strada fara sa incalce macar o regula de circulatie. Si edilii au rasuflat linistiti ca si-au facut treaba :). Esti de acord cu decizia lor? Nu crezi ca tocmai sub pretextul unei legi au ales sa puna acel semn complet aiurea? Ti se pare moral corect?

Este foarte usor sa arunci cu responsabilitate in perioade dificile. Asa cum este foarte usor sa stigmatizezi cum ziceai tu femeile care sunt in situatia ta. Eu nu vreau sa te atac personal sau sa desconsider. Dar am o problema cu o anumita parte a logicii tale: cea prin care cu toate ca ai luat aceasta decizie singura si impotriva barbatului cu care ai conceput acest copil, decizi in retroactiv ca de fapt el trebuia sa aibe grija de contraceptie. Asta mi se pare de o imoralitate groaznica si e pacat ca exista oameni care gandesc in acest fel.

In loc sa pornesti de la premisa de egalitate, ai luat-o pe direcia logicii sexiste. Nu e ciudat sa gandesti sexist avand in vedere ca esti sau erai un antreprenor de sex feminin si cu siguranta te loveai de alte laturi are sexismului care nu iti comveneau?

Ai dreptul la pararea ta. Eu am argumentat suficient.

Este viata ta si deciziile tale. Dar totusi suntem fiinte sociale si dorinta interioara a fiecaruia dintre noi este aceea de a ne provoca unul pe altul pentru a ne face pe toti, ca un intreg, mai buni. Gandeste-te ca vei fi model de viata si poralitate pentru un om in curand.

Ce spun este in interesul societatii din care fac parte. Alege corect, ca sa nu ai ce regreta. Succes! 🙂

Perfect de acord cu tine!

După logica asta, o amendă de la poliţia rutieră e tot un fel de furt din buzunarul tău, de către poliţie.

daca pui problema asa, ar trebui sa imi argumentezi de ce este o contraventie (sau infractiune) sa faci sex neprotejat ca barbat, si ca femeie nu

dupa, te rog sa imi explici de ce un barbat poate fi “amendat” cu 18 ani de rala lunara daca nu este pregarit sa fie tata, in schimb o femeie poate decide oricand sa renunte fara sa primeasca nicio “amenda”

Pentru ca e vorba de corpul, psihicul si sufletul ei. Ea isi asuma consecintele si duce trauma avortului, daca alege sa-l faca. In cazul in care nu stiai, inca se moare din avorturi si multe femei raman infertile dupa o aseenea interventie, asta doar asa ca sa enumar cele mai mari riscuri.

da, ai dreptate, dar nu poti folosi asta ca argument. sansele sunt mult mai mari de deces si/sau infertilitate dupa nastere decat dupa avort. iar la partea de trauma, vezi depresia post natala. ca sa nu mai vorbesc de viata ta si a copilului tau care nu vor avea un parcurs ideal
anyway, sa nu crezi iti doresc raul sau ceva. doar ca nu consider corect sa impingi responsabilitatea spre ceilalti (societate, respectivul donator de sperma) pentru greselile si deciziile tale

Donator de sperma :))) dude, sorry, dar esti varza rau cu logica.

:)) hai, incearca tu, cum vrei sa-i spui? “that guy that f– you one night” suna mai bine?

you assume things, you are dumb. Aristotel

Deci femeia nu e responsabila asupra contraceptiei pentru ca ea are mai mult de suferit? uaaau

Bag picioarele, nici nu cred ca o sa mai muncesc azi la birou. E clar responsabilitatea sefului sa ma faca pe mine sa muncesc. Doar daca voi fi dat afara, eu sunt cel care sufar mai mult. Mersi fain pentru logica, viata mea va deveni infinit mai buna acum 🙂

Ai intrebat de ce are mai mult dreptul de a decide femeia asupra avortului, si nu in egala masura cu barbatul, si ti-am raspuns: pentru ca e vorba despre corpul ei.

Ce mod interesant de a aborda problema…
Păi o fi ea Fecioara Maria şi l-a făcut singură? :))

Ai dreptate, nu trebuie stigmatizat. Din pacate intelegem prost libertatea si avem senzatia ca libertatea nu inseamna si asumarea faptelor. Societatea de azi ne indeamna spre avort si povestile femeilor care au facut unul si apoi au regretat nu apar in fata tocmai pentru a incuraja avorturile. Din fericire spiritul matern e mai puternic. Dragi barbati care va treziti tati peste noapte, asumati-va faptele. Omorarea copilului(embrionului) e o solutie atat de inselatoare…

Nico, te admir pentru articolul precedent. Scrii bine, alegerile făcute sunt frumos justificate… dar până la punctul la care spui asta: “Și aveți responsabilitatea de a le lua de pe umeri vina pe care o poartă o viață întreagă pentru alegerea voastră.” Fiecare om are dreptul să aleagă. Pastila de a doua zi (cea care nu și-a făcut efectul) a fost alegerea lui și a ta, în acel moment. Tu te-ai răzgândit, el (încă) nu. Nu e nicio vină nicăieri.

Iti doresc mult senin! 🙂

Multumesc, Maria, stii ca si eu te plac.
La acest subiect, insa, we have to agree that we disagree 🙂

Felul in care ai pus problema, draga Andrei, iti arata caracterul… “Furi”? Cite ti-a dat tie voie sa pui astfel de etichete? Saracul barbat, in general, e o adevarata victima…careia i se fura intai sperma si apoi banii timp de 18 ani. Scuza-ma, dar nu poti pur si simplu sa arunci cu vorbe. Incearca moderatia…

incearca logica. multumesc pentru ad hominem

Andrei, vreau sa te cunosc si sa iti arat cum se fac copiii
Serios!
Pentru ca mi se prea pare ca in afara de cateva cuvinte cu care incerci sa ne convingi de “inteligenta” ta restul aberatiilor tradeaza frica de a nu ramane gravid… serios.

Iti arat eu cum sta treaba pentru ca as vrea sa mai taiem inca unu’ de pe lista barbatilor care cred ca daca se F*** este vina femeilor ca raman insarcinate…
u are F*** stupid mf

In alta ordine de idei, te admir , spirala colorata, pt ca ai fost curajoasa si ai ales sa aduci pe lume un copil. It takes balls to do that!
Pacat ca va trai intr-o lume de oameni retarzi, ca Andrei, dar am incredere ca daca va fi baietel va fi unul care va primi o educatie frumoasa 🙂

🙂 da, sincer asta ma uimeste si pe mine cel mai mult la barbati (si chiar la unele femei care au comentat pe la postarile astea), si anume ca barbatul parca nu stie ca atunci cand face sex neprotejat exista sansa sa o lase pe femeia aia insarcinata. Adica multor oameni li se pare perfect rezonabil ca, daca dupa momentul acesta, totusi femeia ramane insarcinata si nu vrea sa-si distruga corpul/psihicul/sufletul cu un avort atunci e numai resposabilitatea ei de a ave grija de noul om aparut pe lumea. Doar barbatul a zis ca el prefera avortul, deci sa i se respecte optiunea.
Anyway… lumea asta e plina de oameni fara logica, mai rai, mai buni, mai absurzi. Sunt sigura insa ca o sa reusesc sa aleg un mediu bun pentru copilul meu. Poate chiar sa plec din tara la un moment dat.

Esti printre singurele persoane intregi la cap pe care le-am intalnit sau citit…
Esti o invingatoare!
Daca as avea macar 1%din curajul tau as fi o super-femeie!
Eu am luat hotararea de a nu face copii… Chiar nu cred ca as putea sa-i cresc langa Andrei ( if u know what I mean)

oh, esti atat de jos, esti atat de mica
nimic din ce spui nu are acoperire. cred ca ai cuprins tot tabelul
i’ll just leave this here ( https://yourlogicalfallacyis.com/ ) poate te prinzi singura.
so, eroul tau este super-femeia care n-a fost suficient de isteata sa se protejeze si a ramas insarcinata cu un tip pe care il cunostea de cateva saptamani. acum naste un copil fara tata desi nu are mijloacele materiale sa il creasca. cu adevarat o poveste de succes!

Multumesc, Andrei! Ma gandesc ca totusi ai dreptate…
Uite, am si eu un link pentru tine… http://bit.ly/1W2y9Jz
As vrea sa ne impacam si sa facem copii de care iti spuneam

Amice, rar mi-a fost dat sa vad un personaj ce apeleaza atat de vehement la argumentul logicii si in acelasi timp e atat de departe de linii…Felicitari! “Sa furi…18 ani…bani…copilul vostru” Serios? Tu te auzi? Scuze, recitesti ce scrii? Din ce punct de vedere stimabile, e un furt? Legal? Moral? Cu adanc regret in suflet iti aduc in vedere faptul ca traiesti intr-o societate. Societate care, pentru a putea functiona, si-a creionat o serie de principii (fie ele legale sau morale) la care raporteaza anumite situatii si ulterior da verdicte. Societatea in care traiesti considera ca un copil nascut are o serie de drepturi. Aceeasi societate considera ca, e dreptul femeii sa ia decizii asupra unui avort. Rezumat: Tu, Fat Frumos, inainte sa te culci cu Alba ca Zapada, STII ca:1. Indiferent de mijloacele de contraceptie folosite, exista posibilitatea aparitiei unei sarcini. 2. Decizia de a pastra copilul apartine in exclusivitate domnitei. 3. In cazul pastrarii copilului, ai o serie de drepturi si RESPONSABILITATI legat de acesta. No, daca stii de la inceput ca asa sta situatia, de ce consideri ca pus in fata faptului implinit ai fost “furat”? Unde e logica amice?

uite cum sta treaba. eu nu contest ca el a luat o decizie proasta. hell, chiar daca nu ar fi ramas insarcinata ar fi fost o decizie foarte proasta sa nu se protejeze. problema este ca tu, la fel
ca alti cativa cititori, apelezi la statu-quo pentru a-ti justifica opinia. Intr-un mod atat de ridicol multi oameni vad un copil ca pe un dar, insa este mai degraba o responsabilitate, atat pentru parinti cati si pentru societate in general. asa ca, nu te astepta sa primesti simpatie din partea mea daca dai din fund 20 de min si nu te protejezi (fata sau baiat!) iar apoi decizi sa pastrezi copilul (doar fata) fara sa ai reusrsele necesare pt a-l creste. e ca si cand te dai pe roller coaster fara centura, apoi cazi si iti rupi picioarele. imi pare rau de tine, dar datorita nechibzuintei tale, toata lumea o sa aiba de suferit (programe de integrare, sanatate etc) asa ca in niciun caz nu te voi sustine si admira spunand ce om puternic si curajos esti.
sa mai facem un exercitiu. daca alba ca zapada se da pe roller coaster impreuna cu fat frumos si decid impreuna sa nu-si puna centura iar alba ca zapada cade si isi rupe picioarele… cine e de vina? nu crezi ca fiecare ar trebui sa aiba dreptul, dar si raspunderea pentru ce se intampla cu corpul sau (daca nu il obliga nimeni sa faca ceva)
daca tu mergi si saruti o persoana racita, dai vina pe ea daca racesti si tu? desi aveai toate informatiile despre consecintele actiunilor tale? o sa-i ceri pensie alimentara timp de 18 ani? …ce? persoana respectiva nu stia ca poate sa iti dea raceala?

Intreaga la cap?! Ca face un copil cu un tip dupa cateva saptamani de relatie? Cu cel cu care a stat sase ani de ce nu a facut? Give me a break! De ce nu faceti schimb de tablouri sa va inchinati una la alta?

Daca ai fi scris atricolul in liniile: “Naivitatea ar trebui stigmatizata. Unii oameni nu isi dau seama de consecinte atunci cand fac ceva si arunca responsabilitatea pe altii in lipsa de alt ajutor.”, atunci cred ca nici un barbat sau femeie deasta care sa te contrazica nu ar avea sa iti mai zica.

Nu zic ca decizia ta a fost usoara. Sau ca nu meriti ajutor pentru a creste copilul. Dar hai sa adresam problemele individual, nu sa vorbim despre “barbatii iresponsabili” si “femeile victime” de parca la asta s-ar reduce viata. Este un punct de vedere nu numai gresit, dar si foarte periculos.

Tu ai zis ca barbatii sunt responsabili de ceva atunci cand femeia nu. De asta lumea normala la cap ti-a zis ca oferi un dublu standard si foarte urat ca o faci. Bineinteles ca nu iti convine cand cineva nu e de acord cu tine si generalizezi eronat mesajul lor ca sa nu comva sa le dai dreptate, dar asta ineamna ca te minti singura. Nimeni nu a zis ca barbatii nu au nici o responsabilitate atunci cand fac sex neprotejat. Doar ca responsabilitatea este egala. EGALA!

De ce? Cu exceptia unui viol, actul sexual se intampla de comun acord. Decizia de a folosi metode de contraceptie este in EGALA masura a amandurora. Bolile cu transmitere sexuala se raspandesc in ambele sensuri, am auzit 🙂

Cand apare o sarcina, daca decizia de a-l pastra nu apartine amandurora, atunci nu mai avem de aface cu o situatie de comun acord. Evident ca femeia va fi mult mai afectata de rezultatul deciziei, nimeni nu contesta asta. Dar daca femeia vrea singura sa ia o decizie care nu este in acord cu punctul de vedere a parnerului, atunci ce facem? Il stigmatizam? Il aratam cu degetul? Il “iertam” pentru “pacate” de parca pana in momentul ala nu a facut exact ce l-ai lasat sa faca? Zi-mi un cuvant mai bun decat ipocrizie care se potriveste in situatia asta.

In momentul in care nu te protejezi atunci iti asumi indirect, responsabilitatea asupra unui viitor copil. Ipocrizie este sa spui: nu m-am protejat, dar nici nu e responsabiltatea mea sa am grija de copil pentru ca eu am zis sa-l omoram dupa ce a fost conceput. Alegerea se face in momentul in care te protejezi sau nu. Nu dupa.

Daca situatia ar fi invers si tatal ar fi vrut copilul iar tu nu, ai fi fost obligata sa il pastrezi? Dupa logica ta ar trebui sa fii ipocrita sa avortezi. Esti anti-avort?

“… am zis sa-l omoram dupa ce a fost conceput.”
cum poti sa spui asa ceva ??!?
cred ca tocmai ai descoperit ceva despre tine…
E momentul sa faci un pas inapoi si sa revii la valorile si parerile pe care le aveai cand ai scris cele 2 postari. In commenturi ai aparat niste puncte de vedere groaznice, de care te-ai si atasat emotional. Apoi le-ai umflat pana in punctul in care ai ajuns sa spui ca avorul e CRIMA.
(nu mai spun ca si tu ai incercat “SA-L OMORI!!” cu pastila de a doua zi)
Din fericire actiuniile tale vorbesc mult mai multe despre caracterul tau decat ceea ce scrii in comentarii. Mi se pare extraordinar de corect si frumos modul in care te-ai purtat cu tatal, ca nu l-ai constrans in niciun fel si nici nu ai de gand din ce inteleg eu din postari. Pozitia ta asupra cum trebuie sa se poarte o mama in situatia asta cu un tata (zambetul si usa deschisa) este absolut de admirat..
Iar, cu toate ca nu te consider “mama eroina’ :), nu pot sa nu-ti admir curajul de a aduce pe lume un copil 100% nedorit (cu toate ca intre timp a ajuns foarte dorit :P). E o cruce enorma dar pe care iti va fi tare drag sa o porti in spate.
Noi nu mai traim intr-o societate in care familia este un absolut necesar in cresterea unui copil. Iar formula pentru normal: Mama Tata Casatoriti Copil o sa dispara complet din mentalul colectiv si la noi in scurt timp. Deja in mare parte a disparut, pentru ca i-au fost adaugate normalului, de ceva timp, si Parinti necasatoriti copil, precum si mama singura copil si tata singur copil. Usor usor inlaturam si ultimele 2 stigmate…doua Mame Copil / doi Tati Copil. Si cum te-au surprins apropiatii tai, asa o sa te surprinda si societatea, fie ea romaneasca.
As vrea sa revin la ce ai scris in postare:
“O femeie, din momentul în care poartă un copil, are dreptul de a decide ce se va întâmpla mai departe cu corpul ei, asumîndu-și consecințele.”
Mi se pare foarte corect ce spui aici. Si intr-o societate egalitarista, in care barbatii si femeile au aceleas drepturi consecintele sunt si ca femeia va trebui sa creasca singura copilul daca s-a-ntamplat “necazul” si tatal vrea avort. Exact cum si femeia poate alege avortul cand tatal vrea copilul. Altfel este un dublu standard.
Si daca legea spune altfel, atunci legea este proasta si trebuie schimbata!Nu inteleg cum nu vezi asta. Nici nu mai spun ca legile alea sunt in vigoare de pe vremea cand avortul era ilegal (pe motive politice la noi) si imoral/ilegal (pe motive religioase in vest). Asa ca situatia asta particulara despre care vorbim nici nu putea fi adresata.
Si exact cum femeia trebuie sa traiasca cu trauma avortului, daca-l face, fix la fel trebuie sa traiasca si barbatul cu gandul ca undeva prin apropiere traieste o parte din el pe care el refuza sa-o cunoasca.
Si daca spiritele s-au incins pe pagina asta…intoarce-te la ce a scris Alexandra la “a fi sau a nu fi”… o sa vezi ca este exact ce zic Andrei, Alex, Vlad…insa intr-un mod mult mai dulce 😉

Avortul chiar e o crima. A opri o bataie de inima…e o crima!

Eu zic sa-l dezbracam si sa-l urcam pe o masa din aceea minunata, apoi cineva sa-si bage mainile in el…intr-un fel sau altul timp de noua luni. Iar ca sa experimenteze durerile nasterii sa-l calce, va rog, cineva cu masina, dus-intors. Apoi il invitam sa-si dea cu parerea despre ce inseamna sa fii ,,mama”. Copilul se va naste, copilul va creste frumos, copilul va fi fericit cu dragostea mamei lui. Daca tatal are alte planuri, asta e! Ii va parea atat de rau, dar va fi atat de tarziu!

poate ti se pare greu de inteles dar, nicio femeie nu e obligata sa treaca prin asta, si nimeni nu are dreptul sa oblige o femeie sa treaca prin asta. daca barbatii nu pot naste copii, asta nu inseamna ca sunt vinovati de ceva. daca cineva moare bolnav in chinuri in acest moment, asta nu ne face pe niciunul din noi vinovat si nici dator sa trecem prin ce trece el.
eu nu pot sa trec printr-o sarcina, dar nici nu pot sa iau decizia de a avea un copil; doar o femeie poate sa ia decizia asta pentru mine. it’s not easy, but it’s a fair trade for you

Iata ca am citit un mesaj foarte interesant scris intr-o maniera dificil de aflat in netul din Romania. Acum, dupa ce am citit acest articol, vreau sa va comunic ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, macar fixati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu intarzia sa ajungeti la timp unde aveti de mers. Multumesc!

Hey, buna in primul rand. Eu sunt mama singura de 11 ani si am facut copil la 17, asta nu m-a impiedicat sa am grija de copil , sa am o cariera si sa imi refac viata. Cat despre tatal copilului meu nu pot zice decat ca nu si l-a dorit din clipa in care a aflat ca sunt insarcinata, a fost obligat de parintii lui sa stea cu mine, nu am mai rezistat si cand fetita a implinit 4 luni ne-am separat. Ne iubeam dar nu eram pe aceias lungime de unda. La 9 ani fetita a dorit sa il cunoasca, stau la 2 strazi distanta, stia cine e, dar a asteptat pana i-am prezentat eu oficial. Sincer a fost dezgustata de faptul ca nu i-a dat atentie niciodata, fata de alte persoane straine care o adorau , tatal ei a stat la 2 m langa ea si nu i-a raspuns la salut. S-a saturat sa auda ca el se lauda ca are fetita desteapta si i-a zis ca nu vrea sa-l vada vreodata deoarece nu a contribuit la educatia si cresterea ei. I-a cerut pensie alimentara ccea ce l-a facut pe el sa o jigneasca. Acum un an mi-am refacut viata alaturi de un om ce ne adora, pot zice ca sunt cupul ideal…fata mea si el…stau rad, povestesc se sfatuiesc. Nu stiu ce am facut atat de bine in viata sa merit atata fericire. Ii iubesc pe amandoi. Iti doresc un destin tie si copilului ferit de rautate si plin de sanatate si realizari.

Daca nu-l vrea fa f4rate avort, ce e asa greu? Sincer, daca una ar ramane gravida cu mine si nu ar vrea sa avorteze in veci pururi nu m-as insura cu ea, ba mai mult, as face in asa fel sa nu mai am venituri deloc, si as lasa-o cu o pensie alimentara de rahat, sa creasca copilul singura. Si nici nu m-as duce sa il vad. Chestia asta cu copilul e un fel de santaj. Vrea o femeie copil cu mine, trebuie sa fiu si eu de acord. altfel nu poate fi considerata decat o vaca santajista.

Baaai io io, mi-e mila tare de tine!

Ce e de-a dreptu’ dubios e ca anumite femei au sarit in apararea barbatilor… Saracii de ei, ei duc tot greul in povestea asta! :))

Da, asta m-a mirat si pe mine cel mai tare. Dar stand sa ma gandesc mai bine, mi-am dat seama ca mentalitatea si cultura in care am crecut ca femei romance nu le permite multora sa isi depaseasca conditia si sa inceapa sa se perceapa egale in drepturi cu barbatul, asa cum fac femeile din Occident.

astea ori nu au nascut niciodata si nu sunt mame,ori sunt barbati care si-au pus nume de femei.Nici nu vreau sa ma gandesc ca un barbat care este un barbat adevarat nu are sange in instalatie sa -si creasca copilul.Un copil se face in doi ,deci trebuie sa fie responsabili amandoi,Nu vine cineva sa-mi spuna ca el nu isi dorea copilul,daca nu si-l dorea trebuia sa si-o tina in panatloni nu sa isi verse samanata peste tot.Ce nu inteleg aceste doamne si domni care vocifereaza ca banii pentru intretinerea unui copil sunt strict pentru copil si nu pentru mama.Si nu s-a imbogatit nimeni din banii de pensie alimentara.Acest copil trebuie sa manance ,sa imbrace si nu este vina lui ca s-a nascut.Acest copil are drepturi fie ca ai vrut sau nu sa il faci,ai creat o viata si trebuie sa fi responasbil.Draga mea “spiarala colorata” da-l in judecata si reprezinta-ti copilul,cauta-i drepturile nu-l lasa pe acest “tata” iresponsabil sa va calce in picioare.Pune-i numele pe certificat si da-i valoare copilului tau,nu te intereseaza ce crede lumea ,lupta pentru copilul tau.

Eu am nascut in noiembrie. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un sot care ma iubeste si ma sustine. Sarcina, nasterea, internarea si perioada de lauzie au fost foarte grele pt.mine, nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul si intelegerea lui. Cred ca esti super curajoasa si ma bucur ca ai sprijinul familiei tale. Va fi greu, dar frumos!

Mi-e mila de Andrei. De fapt, nu de el, ci de femeia care s-ar putea indragosti de un astfel de om!

Femeia care se indragosteste de mine reuseste (la fel ca mine) sa stapaneasca tainele secrete ale contraceptiei. In plus, va avea grija sa detina resursele necesare pentru cresterea unui copil (bani, familie, etc) INAINTE sa ramana insarcinata
Fiind o mama casatorita cu mijloace financiare decente (probabil) tind sa cred ca intelegi ce inseamna responsabilitatea. Tu de ce nu ai ramas insarcinata dupa o relatie de cateva saptamani fara angajamente prea puternice?

Accidente nedorite de ambii se pot intampla si folosind toate mijloacele de contraceptie simultan (mai putin histerectomie si vasectomie, evident). Asa ca indiferent de cat de destepti, pregatiti si atenti ati fi tu si iubita ta ultra-desteapta intr-ale contracteptiei, exista posibilitatea ca o sarcina sa se intample.
Intra-adever natura insasi a pus femeia intr-o situatie distincta pana la superioara fiindu-i dat sa nasca. Insa se poate privi obiectiv situatia din doua unghiuri aici: acest dar sau dat (depinde prin prisma cui vedem lucrurile) vine si cu niste responsabilitati, riscuri si trairi fantastice. Sunt femeie dar nu feminista, cred ca in egalitate si compasul meu de moralitate tinde catre a nu judeca pe nimeni si a incerca sa traiesc in asa fel incat libertatile mele sa nu ingradeasca pe altii. Insa nu putem ignora faptul ca o femeie este mult diferita de barbat si prin prisma acestei extra-functii. Si ca are dreptul de a decide asupra corpului ei, asupra sigurantei si fericirii proprii. Ca a avea posibilitatea de a da nastere unei alte fiinte mai ales odata ce inima bate inauntrul ei schimba totul si ca aici ea inceteaza sa fie complet egala cu barbatul. In cazul unui avort, in afara traumelor fizice exista o proportie covarsitoare de traume psihice care nu pot fi ignorate. Si care isi pun amprenta permanent in viata femeii fara posibilitate ca vreodata sa fie sterse. Si asa femeile sunt predispuse unor tulburari hormonale fantastice de-a lungul vietii incepand cu pubertatea si culminand cu menopauza…. Pe cand o sarcina, are mai multe sanse sa o implineasca emotional, sa ii dea mai multa putere sa infrunte greutatile, chiar si singura.
Revenind la barbat. El nu are posibilitatea de procreere, unii chiar regreta acest lucru (exemplu – sotul meu care si-a dorit un copil de foarte tanar si a avut putin de asteptat pana cand eu am putut sa i-l ofer). Dar are fix aceiasi responsabilitate ca si femeia de a se proteja de sarcina. Iar in momentul in care aceasta s-a intamplat din gresala, desi nu poate decide asupra celuilat corp (ca asa este de la Dumnezeu sau Univers – depinde de credinta fiecaruia), are aceleasi responsbilitati cu privire la situatia creata. Pentru ca ambii nu s-au protejat si actiunile ambilor au creat situatia. Actul nu a fost premeditat ca ea sa fie just “obligata” sa se descurce cu situatia.
Ba mai mult, domnule comentator inteligent in exprimare insa complet neinformat cu privire la partea emotionala si traumele psihice la care sunt supusi unii dintre noi din cauza actiunilor celorlati, incearca sa nu mai vezi situatia in alb si negru, ca mai tot timpul este gri. De altfel viata este o continua lupta cu sinele intre a alege dintre bine si rau. Fiecare are o compasa morala mai functionala sau mai defecta iar faptul ca cineva ia o decizie sa treaca printr-o sarcina (nu e usor nici cand e usor if you get what I’m saying – dar e cam greu sa “get it” cand ca barbat nu poti efectiv sa intelegi cu adevarat fenomenul), nu este normal sa ii fie contestata decizia. Insa cand te “descotorosesti” de responsabilitatea (creata in egala masura de ambii parteneri cand au consimtit actul sexual si au avut un “fail” cu contraceptia), egalitatea sau mai bine zis lipsa ei, tu o incurajezi. Nu este corect absolut deloc argumentul ca un copil trebuie sa vina atunci cand ai posibilitatile materiale sa il cresti. Nu vorbim aici de un cuplu sau o femeie care nu isi permite pampers – si faptul ca este singura si fara venit stabil sau considerabil nu justifica un avort din motive financiare.
De altfel un copil nu are nevoie de foarte multe lucruri materiale, societatea a creat cele mai multe astfel de nevoi.
Eu consider ca mare problema a tarii noastre este mentalitatea. Pe langa faptul ca cei mai multi se considera detinatori ai adevarului absolut indiferent ca isi expun parerea pe probleme politice, sociale, personale (inclusiv ale altora), etc nefiind educati si informati corect, inca se comporta foarte des femeile ca si cand barbatul e mai destept decat ele, evident asta face ca barbatii sa caute exact tipologia asta de femei pentru ca se simt mai destepti si se pot impune. Asta perpetueaza generatii care nu isi pot atinge adevaratul potential.
Nu cred ca ar trebui sa constituie un efort atat de mare pentru un barbat sa isi asume “accidentul” in aceiasi masura cu femeia. Facand asta, poate aduce mult bine in viata altcuiva – care fizic a luat fiinta si din el. As vrea sa inteleg de ce nu ar fi posibil sa ii fie amic copilului, sa faca un “efort” sa aiba o relatie si un impact pozitiv asupra unei vieti. Daca are posibilitati financiare sa contribuie de exemplu la educatia copilului, sau sa ii plateasca niste cursuri de inot, de pian care sa contribuie la dezvoltarea lui armonioasa intr-un adult educat, implinit.. Ce este atat de dificil?
Sa fii liber in mintea ta si in sufletul tau este lucru mare. Sa fii bun si corect fata de tine si de ceilalti esti si mai dificil. Lucrurile nu se vor schimba niciodata in societate pana cand nu ne vom asuma cine suntem si ce ne dorim de la viata, fara a ne folosi de stereotipuri sau de altii pentru ne atinge telurile.

DECIZIA PROASTA e sa lasi o femeie insarcinata si sa nu-ti asumi asta. Fratilor, sunteti varza. O sa ajungeti batrani, bolnavi si cu un mare pacat la activ – renegarea unui copil. Viata nu inseamna numai distractie, viata e imprevizibila, viata te pune la incercare, viata trebuie traita cu responsabilitate.

Si… vaginul de aur ii va fi acordat LAUREI C !!!
„sa lasi o femeie insarcinata” ? nu stiu despre tine, dar majoritatea femeilor nu sunt bucati de plastilina pe care sa le poti „lasa” asa cum vrei. Daca tu poti fi „lasata” gravida, sunt sigur ca nu iti atingi potentialul de independenta pe care ti-l ofera societatea si statul in care traiesti. Hai sa-ti spun un secret: cine te „lasa” gravida impotriva vointei tale primeste cativa ani de inchisoare.
„Viata nu inseamna numai distractie, viata e imprevizibila, viata te pune la incercare, viata trebuie traita cu responsabilitate.” – :))) truisme, cursul 1

Aoleu…nu-ti mai bate capul cu toti prostii! Unii oameni chiar sunt irecuperabili. Mai bine pregateste-ti bagajul pt maternitate, Pregateste chestiutele indispensabile bebeluslui. Bucuria de a fi mama nu se compara cu nimic pe lumea asta, nici cu bogatia, nici cu faima. Ma uimesc oamenii, deci nu pot crede ca exista atatia indivizi rai…

[…] și indignarea celor din jur, dar mai ales este vocea spiridușului justițiar din capul meu, care are și el dreptate: ”e și responsabilitatea lui, căci am greșit egal în povestea asta”, ”știu că a zis că […]

Dreptul de a emite opinii bizare (cum ca barbatul ar avea o responsabilitate mai mare decat femeia in privinta contraceptiei) iti apartine, dar nu si cel de a raspandi informatii false luand de bun un singur articol idiot din Vice care pretinde ca metoda coitus “intrerruptus” (sic!) e la fel de buna ca prezervativul. Iresponsabilii de la Vice vor sa caute pricina cu orice pret industriei farmaceutice criminale, asa incat lanseaza petarde ca articolul asta, stiind ca hipsterii iubitori de “naturisme” le inghit pe nemestecate. Eu am ramas gravida de doua ori in trei ani, cu doi parteneri diferiti care au folosit metoda retragerii. Ulterior, timp de aproape 15 ani am folosit insa prezervativ si niciodata nu am avut probleme. Pana si peliculele anticonceptionale chinezesti sunt mai bune decat ce recomanda Vice. Dar deh, tu probabil esti foarte tanara si n-ai apucat sa verifici pe pielea ta “eficienta” coitului intrerupt.

Nu inteleg cum crezi ca poti obliga pe cineva sa iti fie alaturi legat fedeles si cu un copil de gat dupa o scurta aventura despre care recunosti ca nici unul dintre voi nu v-ati propus sa fie mai mult … sincer cred ca la tine este un calcul meschin … interese materiale care te avantajează …ai mentionat pensie alimentară …. drept la moștenire …etc …dacă nu erau astea precis că nici copilul nu era în planul tău.. restul sunt gogoși …ai găsit fraierul …păcat de copil totuși …urât caracter ai.

Nu știu unde ai citit tu ca eu as vrea sa oblig pe tatăl copilului sa facă ceva. Bă chiar am spus ca as fi gata sa renunț la drepturile legale in schimbul unei apropieri emoționale a lui de copil. Legat de pensia alimentara acesta este un drept al copilului stipulat prin lege in aproape toate țările civilizate. Asta nu iti ridica niciun semn de întrebare? Sau crezi ca peste tot legile au fost date de femei cu interese meschine de a tine legate de lângă ele niste bărbați. Ma întristează atitudinea ta din singurul considerent ca esti femeie si imi dau seama ca, din cauza celor ca tine, o sa mai dureze mult si bine in societatea românească pana ca femeia sa își ocupe locul de drept.

Nu il obligi sa faca ceva? Cum poti sa spui asta? Stii ca este decizia ta daca el va plati un sfert din venitul lui pe urmatorii 18 ani (chiar mai mult daca merge la facultate)? E foarte usor sa spui “e dreptul copilului” atunci cand iti micsoreaza tie responsabilitatile financiare… hell, poate le diminueaza complet daca tipul ajunge sa castige bine. Mai spune-mi o data cat de nasol e sa fi femeie in Romania
Bonus: appeal to authority. Nu trebuie sa gandim problemele, trebuie doar sa facem exact ca in “tarile civilizate”
A spus bine Iulia: pacat de copil totusi. Daca tot are dreptul la beneficii financiare, nu crezi ca ar avea dreptul si la un tata care sa-l iubeasca? nu un barbat care il va dispretui pentru ca reprezinta probabil cea mai mare povara financiara pe care o va duce in viata asta. Chiar nu poti sa empatizezi?

Legea e facuta nu pentru cazuri particulare, ci pentru marea masa. Asadar, cand se concepe un copil (indiferent de situatia din cuplu), raspunderile materiale le apartin amandurora. Da, legea asta da posibilitate “femilor nebune sa le bage copii pe gat barbatilor creduli”, insa apara si pune intr-o situatie favorabila un copil, care odata ajuns pe lume din accident sau din dorinta partenerilor, va avea posibilitatea de a se dezvolta armonios si a avea toate cele necesare pentru a deveni un adult perfect integrat in societate. Dar mai presus decat banii (pe care eu deduc ca autoarea articolului nu ii cauta cu orice pret ci doar comunica un fapt – ca legal sunt in peisaj pentru copil) pentru ea este partea emotionala. Si aici intervine compasul moral al tatalui: ai posibilitatea de a alege sa fugi de orice contact sau responsabilitate care poate (sau nu) sa aiba consecinte negative asupra unui copil viitor adult. Sau poti (chiar si neimplicat emotional) sa fii chiar si de la distanta tata (nu in cuplu cu mama – ca nu am dedus nicaieri ca i-ar arde femeii asteia sa “play house” cu unul pe care nu il iubeste). Asta inseamna mai mult decat orice asumarea rolului chair si declarativ, o prezenta cat de cat in viata copilului, un suport moral si afectiv care isi poate pune o amprenta pozitiva asupra viitorului adult. Eviti sa se simta nedorit sau o gresala, poti contribui la “shaping up” cine o sa devina. Ce este atat de dificil?!
Isi pot trai amandoi viata separat – in alte cupluri, nu este nimic anormal, insa copilui are si va avea mereu doi parinti fiziologici si oricat am incerca unuii dintre noi sa negam asta, copilul va dori mereu sa stie adevarul, psihicul lui va impinge catre a se simti dorit de parintele natural (indiferent cine ii va f tata, sau daca va avea un suport si o figura paterna).

Eu in locul lui as fi foarte fericit ca cineva decide sa-mi faca un copil si as face tot ce pot sa-mi iau copilul sa-l cresc asa cum vreau eu, in familia mea, daca mama nu are resurse.

Am ajuns din greseala pe acest site.

Draga mea, o sa-ti dau o perspectiva echilibrata din punctul de vedere al unui barbat. Abordarea ta feminista nu prea functioneaza la nivel practic. Chiar daca esti sustinuta de lege, nu poti obliga pe cineva sa ii pese. Poti obliga pe cineva sa se sacrifice dar nu poti obtine ceva pozitiv din ceva negativ.

Am avut un numar rezonabil de partenere in viata mea si unele mi-au fost apropriate. Imi aduc aminte de o conversatie foarte placuta si rationala despre ce s-ar intampla daca ar ramane insarcinata.

Conversatia a fost simpla. I-am zis sa incercam tot posibilul sa nu se intample asa dar daca se intampla, o sa-mi asum responsabilitatea. Mi-a spus simplu ca nu si-ar dori nimic mai mult dar daca o sa avem vreodata un copil, vrea sa fie din alegerea ambilor, nu un accident.

Din clipa aceea, am realizat cat de matura este ca fiinta. Practic i-am dat justificare morala acestei femei si totusi, a facut lucrul rational. A inteles ca un copil nu poate fi crescut din obligatie si ca nu imi doresc asta cu adevarat, as fi ramas doar de dragul ei.

Ghici ce? Nu a fost un caz singular. Odata, intr-o relatie foarte scurta, prezervativul s-a rupt si ea a fost prima care a zis sa cumpere pastila de a doua zi. Mi-a zis deasemenea ca daca nu are efect, o sa aiba grija de tot si ca nu este vina mea, orice ar fi, nu sunt vinovat.

Acesta se cheama respect fata de barbat dar nu numai fata de un barbat. Se cheama demnitate si 90% din oamenii de aici sunt de acord.

Este corpul tau, ai responsabilitate asupra lui. La fel ca in clipa in care iei un STD, iti asumi responsabilitatea pentru alegerile tale, nu arunci vina pe cealalta persoana.

Imi pare rau sa iti spun dar ai un caracter foarte urat. Exista o vorba “nu poti avea tortul si sa-l si mananci”. Cam asta incerci tu sa faci. Doresti egalitate intre femei si barbati?

Atunci intelege ca egalitatea aceasta implica drepturi SI responsabilitati. Nu poti lua ce iti place tie si te avantajeaza si sa uiti de ce este in rest. Si din fericire, gandirea care o ai tu este destul de rara. Am avut norocul sa cunosc domnisoare si doamne care inteleg ca sexul este o decizie comuna si ca ce se intampla este responsabilitatea ambelor persoane.

Daca iti doresti egalitate, atunci nu te astepta sa fi protejata si ocrotita. Intelegi?

Din nefericire, a discuta pe temele acestea este la fel de inutil ca si discutile despre religie. Am mai cunosc feministe, majoritatea sunt foarte echilibrate si ma intristeaza sa vad o gandire de genul acesta. Eu personal chiar vreau sa vad egalitatea aceasta. Personal, nu consider ca rolul femeii este pentru a procrea si pentru a intretine casa.

Vreau o partenera cu, cariera ei si cu viata ei. Vreau sa isi urmareasca proprile vise si sa aiba propriul ei drum. Nu vreau sa fie depedenta de mine in nici un fel la fel cum nu vreau sa fiu depedent de ea. Ma bucura cand vad o femeie puternica dar cand vad articole de genul acesta, ma face sa-mi pun intrebari despre rasa umana in general.

Vrei un sfat sincer?

Nu te mai concentra atat pe ce a facut el, nu o sa-l poti forta sa faca nimic. Chiar o sa faci lucrurile mult mai rele. Incearca sa fi o mama buna, incearca sa fi un model de urmat, incearca sa iti conduci copilasul pe un drum bun in viata lui. Ti-ai ales acest rol, fa-l cat mai bine. Si lasa-l pe el in pace. A zis nu, este nu. Nu cred ca esti un caracter atat de urat precum pari. Cred doar ca trebuie sa te maturizezi si sa intelegi anumite lucruri.

Sunt multe femei aici destul de mature care ti-au dat sfaturi bune. Daca nu ne crezi pe noi, ca suntem niste porci iresponsabili, atunci asculta-le pe ele.

Postarea asta e despre femei in general si despre cum nu ar trebui sa fie ele cele stigamtizate pentru ca nu au facut un avort, ci societatea ar trebui sa “pedepseasca moral” barbatul care nu isi asuma responsabilitatea. Asta e egalitatea pe care te bati cu pumnul in piept ca o sustii, dar nu faci asta de fapt. Cat despre cazul meu particular, iti reamintesc ca habar nu ai care e povestea, dar iti permiti sa iti dai cu parerea si sa-mi oferi sfaturi ca o țață neîntrebată.

Cum, toata lumea stie povestea! O scrii in mai multe articole. De ce dumnezeu scrii articole ca apoi sa zici ca de fapt lumea nu stie povestea si ca sa nu comenteze? Cat de cretina poate fi situatia asta? Dai cu chestii personale si apoi cand cineva te contrazice o bagi pe aia cu tata care sa taca. Poate ca tu esti tata aici.

Sa zici ca un lucru e nedrept si pentru egalitate trebuie sa intorci “nedreptatea” in sens invers e cel mai idiot arugment din istorie. E literalmente echivalentu lu “ba pe a ma-tii”. Nu te cunosc dar dupa genul asta de comentarii ai 100% din dispretul meu. Sper sa nu mai vorbesti nimanui despre egalitate ca ne tragi pe toti in jos ca societate.

Ai probleme grave de logica.

Accept sa fiu corectata sa stii! Te rog arata-mi unde gresesc si cu ce

Eu intre timp am numarat pe usor 8 erori logice in comunicarea ta: falsa dilema, non sequitur, afirmarea consecventului, argumentul circular, comparatia incompleta, echivocarea, apelul la emotie, apelul la majoritate. Le-am scris exact ca pe wiki, sa nu zici ca fac referire la baliverne. https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_erori_logice

Hmmm…da, barbatii care vor sa plece, trebuie lasati sa plece. Si eu am o poveste cumva asemanatoare cu a ta. Am vurt sa nasc normal, dar am facut cezariana, am alaptat dupa aproape doua saptamani de la operatie…(dar am avut si un bonus…cand avea pitica 4,5 luni, am mai lasat-o 8 zile pe lapte praf pentru ca m-am operat de fiere).

L-am iubit si il iubesc pe tatal fetitei mele, fara sa astept nimic de la el, pentru ca am invatat ca ceea ce ma dobora erau asteptarile. Datorita unor probleme de sanatate, in urma cu 7 ani am fost informata de catre medici ca sansele mele sa devin mama pe cale naturala sunt aproape 0. Am beneficiat de o interventie chirurgicala, am facut un tratament hormonal care mi-a indus menopauza dar, dupa un an de zile problema mea recidivase. Am apelat la alte metode de tratament (in speta homeopatie si gemoterapie), resemnandu-ma cumva cu faptul ca nu voi deveni mama niciodata.

De cate ori faceam dragoste ii spuneam doar atat: ” protejeaza-te daca nu vrei un bebe, pentru ca, daca raman insarcinata, eu pastrez copilul!” Si mereu spunea ca nu isi face griji, un copil e oricand binevenit!

Asta pana in ziua in care i-am spus tatalui fetitei mele….”eu astazi vreau sa raman insarcinata”…mai in gluma, mai in serios…dar am ramas insarcinata. Pe el l-am anuntat imediat ce medicii mi-au confirmat sarcina, adica pe cand aveam 7 saptamani de sarcina. Si-a dat seama despre ce este vorba, dar nu mi-a spus nimic pana nu ne-am vazut, pentru ca a fost un apel telefonic scurt, in care i-am comunicat doar atat: “trebuie sa vorbesc cu tine”! Nu ii cerusem niciodata asta!

A fost in al noualea cer, desi stia ca nu va fi langa noi si ca nu vom fi o familie poate niciodata. Cele 9 luni de sarcina au fost cele mai frumoase din viata “noastra”, am fost un “cuplu” fericit, care a petrecut cat de mult timp a putut impreuna. Din pacate, pentru a salva orice aparenta am optat pt ideea de “inseminare”, doar cei apropiati mie stiu ca fetita mea este o MINUNE naturala.

Am ales sa nu fortez tatal sa ramana langa mine, deci sunt in continuare singurul parinte declarat al fetitei noastre. Tatal nu este in tara marea majoritate a timpului, viata lui are alt curs decat viata noastra, dar suna de cate ori poate, vine sa ne vada de cate ori poate, fetita mea stie ca tatal ei exista si da, ii simte lipsa si cauta substituenti in orice persoana de sex masculin dintre apropiatii nostril…. si da, plange uneori ca il vrea pe tati, dar stie ca amandoi o iubim si ca mami este mereu langa ea, cate zile ii sunt date sa traiasca. Si mami nu spune niciodata nimic urat despre tati!

Si, a-propos de “ma cauta intre picioare poate gaseste o pereche de coaie” (citat din memorie), exista multe femei care au mai multe perechi decat multi barbate pe care ii cunosc.

Singura chestie urata care imi vine in minte de cand am nascut fetita este contactul cu autoritatile statului…ajutorul pe care il acorda unui parinte singur este aproape egal cu 0. Din pacate si angajatorul meu a avut o problema “persoanala” cu faptul ca am fost in stare sa fac un copil singura si, la incheierea concediului de crestere a copilului am fost trimisa in somaj. Asta este insa, cu totul alta poveste (si, tare as vrea sa fac ceva ca sa oblig autoritatile sa acorde sprijin femeilor nu numai protejandu-le drepturile pe durata sarcinii)

Sa te bucuri de fetita ta si, din experienta iti spun ca iti va veni sa te arunci pe geam, ca iti va veni sa urlii, ca vei plange si vei simti ca nu mai poti, dar imbratisarea ei, veselia ei, orice va face, iti va da putere cand nici nu iti vei da seama, sa mergi mai departe, cu capul sus!

Oau ce poveste i’m speechless! Felicitări si multumesc

Salut Nico,
Eu nu pricep o chestie din povestea asta a ta. Cum se face ca esti atat de pornita pe partenerul de amor clandestin (desi vrei sa pari ca nu e asa), din moment ce inteleg ca nici unul, nici celalalt nu erati dati pe spate de iubire? Si cum se face ca nu ati convenit de comun acord cum sa finalizati actul, inainte sau in timpul lui?? Ok, inteleg ca ne pierdem mintile, ca una, ca alta, dar totusi, pari o tipa inteligenta care stie cum stau unele lucruri pe lumea asta. Ajung sa cred ca stiind cine este persoana respectiva, vrei pur si simplu sa profiti in vreun fel, mai mult sau mai putin. Din moment ce singurica ai desfacut picioarele, trebuia sa stii ca orice este posibil si, odata ce ai ramas gravida, sa iti porti sarcina discret si sa nu mai faci atat tamtam de ce ti s-a intamplat, de parca este doar vina barbatului!
Stela

Mai citeste articolele poate intelgi ceva pana la urma.

Buna. Ti-am citit povestea si vreau sa fac si eu un comentariu vizavi de acest articol, mai ales punctul 1.”Femeile și bărbații care nu decid împreună că vor să facă copii trebuie să se protejeze atunci când fac sex. Totuși, să nu uităm că nicio metodă de contracepție nu este 100% sigură.” Ultima propozitia ma deranjeaza..Da, protectia nu e de 100%, dar de 98% este (cel putin in privinta prezervativului), deci sansele de a face un copil nedorit sunt foarte, foarte mici. Asa ca asta nu e o scuza
Dar, problema cea mai mare dpmdv este protectia impotriva BTS. Parerea mea e ca atunci cand vrei sa faci ceva cu un barbat/femei, mai ales daca il cunosti de putin timp, primul gand (pentru ambii parteneri) ar trebui sa fie protectia impotriva BTS si apoi pentru sarcina. Daca partenerul/partenera nu se gandeste la protectie, atunci tu trebuie sa o faci, mai ales pentru tine. Si cu asta am cuprins si punctul 2; iar metoda prezentata de vice, nu cred ca ar trebui promovata. Daca tot ma informez pe internet, prefer sa cred in http://www.csid.ro/sex/sexualitate/coitus-interruptus-contraceptie-ineficienta-4538070/ , nu vice. Da, cu punctul 3 sunt de acord cu tine.
In rest, iti doresc liniste si multe bucurii alaturi de fetita ta. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: