Spirala Colorata

Alăptarea: agonie și extaz

Posted on: February 27, 2016

Au trecut două săptămâni jumate de când o aduceam pe lume pe Iris într-o poveste horror cu final fericit .
Ziceam atunci că nașterea a fost grea și dezamăgitoare si din cauza faptului că am avut așteptări foarte mari legate de nașterea naturală, care din păcate nu a putut avea loc. Așteptările nu au fost mai mici legate de alăptare, alimentată fiind în perioada pre-natală de toate informațiile care arată cât de important e laptele matern pentru dezvoltarea copilului. Nu aveam de gând să ratez și cu acest aspect!
Am născut la 7 dimineața, iar de îndată ce am ajuns în salon mi-au adus-o pe micuță si mi-au pus-o la sân. Anesteziată de la brâu în jos nu prea am reușit eu mare bonding cu fetița, deși aveam impresia că suge. Mi-au tot adus-o pe parcursul zilei și tot încercam, cu ajutorul asistentelor și a specialistelor în alăptare, să o atașez corect. Dar beibi a mea nu uda nici un scutec, deci nu sugea. Mi-au spus ca îi vor da lapte praf. Mi-a căzut cerul în cap, încă un eșec! A udat scutec, a dormit liniștită, am înțeles și eu că e mai bine așa. Eram pregătită să mă revanșez față de ea pe timpul nopții. Clinica la care am fost permite rooming-in, deci nu era nicio problemă din acest punct de vedere. A fost alta, însă. Dupa 12 ore de când ieșisem din cezariană eu încă eram complet amorțită de la brâu în jos (deja mă gândeam că m-au și paralizat). Așadar asistentele au zis ca nu au cum să-mi lase fata peste noapte, eu neavând cum să ma ridic din pat să am grijă de ea. M-au liniștit și  mi-au zis că e mai bine așa ca să mă odihnesc. Evident că nu m-am odihnit deloc, măcinată de vinovații. La șase dimineața sunam asistentele să-mi aducă copilul în rezervă. Încă nu mă dezmorțisem complet și nu coborâsem din pat, dar am luat fata și am ținut-o la sân cum m-am priceput mai bine. Toată cea de a doua zi a păpat doar colostrul meu și, din fericire, a udat scutece, deci nu m-au mai stresat asistentele că trebuie să îi dăm lapte praf. Singura poziție în care reușeam să o atașez cât de cât corect la sân era cea a mingii de fotbal. Inutil să vă mai spun cât de tare mă durea burta în poziția aia din cauza cezarienei. Am făcut pe mama eroină cu alăptat din jumătate în jumătate de oră, aproape până la 2.30 noaptea când am cedat de dureri și oboseală, am sunat la asistente și am cerut un biberon de lapte praf. După el am dormit amândouă fericite timp de  trei ore.
Acela a fost și ultimul lapte praf pe care i l-am dat căci din a treia zi puterile mi-au crescut și am rezistat să alăptez de fiecare dată când copilul a cerut. Cu tot cu consultanța în alăptare, în cea de-a treia zi aveam deja ragade la sâni. Mi-au zis asistentele că ar exista niște protecții de silicon, dar eu deja trecusem peste limita acceptabilității cu intervențiile nenaturale (citisem că dacă le folosești exista riscul ca bebele să refuze sânul de tot), așa că am suportat stoic.
În a cincea zi eram deja acasă când m-am trezit din somn cu sânii, fiecare dintre ei, de dimensiunea capului meu. Da, ați ghicit, venise furia laptelui. Și ce furie, domne! Sânii erau tari ca piatra și picurau lapte non-stop, mameloanele mă usturau deja insuportabil, mă durea spatele de la greutate lor, nu mai sporrtam să țin nici măcar o bustieră pe mine. Am făcut masaje, duș cald, alăptat cât mai des, drenaj limfatic, frunze de varză între alăptari, încercat inutil să mulg ceva cu pompa. În cea de-a șaptea zi furia a fost la apogeu și nervii mei la fel. Efectiv m-am trezit plângând în fața oglinzii cu sânii goi stând să explodeze, cu câte un biberon sub fiecare dintre ei și o insuportabilă durere de spate. Încercam să colectez laptele căci nu mai puteam să alăptez. De-asta am și început să plâng, la gândul că în jumătate de oră trebuie să alăptez din nou, iar eu nu mai suportam usturimea. Am folosit un tub de lanolină în patru zile,  dar degeaba. Iar copilul era atașat corect, căci se auzeau înghițituri, dormea bine, lua in greutate, uda și murdărea scutece.
Atunci mi-am amintit de sugestia legată de protecțiile de silicon, am sunat-o pe mama, ea a umblat la cinci farmacii și peste trei ore: aleluia! Nico alăpta fără dureri. Nu am mai renunțat la ele de atunci  și a fost cea mai bună decizie posibilă. Fetița le-a acceptat din prima fără nicio problema, ba chiar parcă suge mai eficient cu ele, căci sunt aderente. Ea e foarte mâncăcioasă și se enervează tare când scapă mamelonul, așa că evit plâns inutil.

Fața lui Iris când primește sânul :))

Fața lui Iris când primește sânul :))

Alăptez în continuare exclusiv și la cerere, adică cam din două în două ore inclusiv noaptea. M-aș plânge eu puțin de treaba asta, dar nu e cazul, căci am deja probleme noi. Și mai mari! Colicii și greutatea de a o adormi. Abia aștept să scriu cum le-am dat de cap, dar încă mai am de experimentat…
În afară de mama care a are super grjă de mine, mă ține hrănită, hidratată și odihnită, am mai avut parte de un ajutor neașteptat pe partea de nutriție: laptele praf și snack barurile pentru mame care alăptează, NutriMama de la Nutricia. Habar nu aveam că există așa ceva, dar mă bucur, căci e asa de gustos și hrănitor laptele ăla (e îmbunătățit cu fier și vitamine), iar barurile sunt perfecte ca snack de noapte (mi se face foame și sete la fiecare alăptat), încât deja cred că sunt ușor dependentă de produs. Mi s-a părut mișto ideea unor produse care să vină în sprijinul mamelor care alăptează. Căci alăptatul e tare frumos, magic aproape, dar foarte solicitant, iar până te obișnuiești e de-a dreptul greu.

Mesajul poveștii mele merge către alte femei însărcinate, mai ales cele vehemente ca mine: fetelor, nu vă autoconvingeti, cum am făcut eu, ajutată de bloguri, forumuri și grupuri de mămici, că sunteți niște mame îngrozitoare dacă nu iese totul ca la carte. Acum sunt în continuare de acord cu promovarea naturalului și normalului în ceea ce privește maternitatea și sănătatea în general, dar cred că nu este un capăt de țară dacă acceptăm și ceva intervenții care țin de descoperirile lumii moderne. Pledez acum pentru moderație și cred că e bine să fim cât mai informate pentru a ne ghida corect instinctul de mamă, cel mai bun sfatuitor pentru bunăstarea copiilor noștri.

Gata, mă duc să alăptez! 😀

Pupici de bebelușă :*

 

Advertisements

15 Responses to "Alăptarea: agonie și extaz"

Pentru mine alaptarea a fost doar o agonie. M-au ajutat protectiile de la avent cand aveam rani foarte mari, DAR nu le-a mai vrut dupa un timp. Bine ca ma vindecasem. Dupa o luna de alaptat exclusiv, adica fiind oarecum imobilizata la pat, anchilozata si distrusa psihic, bebelusa mea nu a ajuns la greutatea cu care s-a nascut. Mi-a fost recomandat laptele praf in completare. Si asa a inceput odiseea groazei. Foarte multe persoane de la care asteptam sustinere au inceput sa-mi zica ca laptele praf e otrava, ca sigur am gresit eu undeva de n-am reusit cu alaptarea, ca bebelusa mea va creste fara a avea incredere in ea, cu carii de biberon, ca va avea imunitatea compromisa etc. De cate ori ii dadeam completarea plangeam de ciuda si de rusine, ma simteam cea mai rea mama. Intr-o zi am aflat ca o prietena a ajuns la spital cu bebe din cauza deshidratarii. Ea avea lapte, dar bebe era lenes si nu se alimenta corespunzator. Mi-am zis ca trebuie sa fac ceea ce e mai bine, mai binele in cazul meu era sa-mi hranesc copilasul si sa nu-l mai las sa se invineteasca de plans din cauza fomitei. Cat espumisan am bagat in copil crezand ca-s colici, cand de fapt copchilul racnea de foame…nu vor sti multe persoane care si-au facut un scop in viata din promovarea sfintei alaptari. Dragelor, alaptarea e o sansa, nu e o alegere. Si nu e comoda hranirea bebelusului cu lapte praf. Chiar deloc! Ai nevoie de infrastructura serioasa, biberoane, perie speciala, sterilizator, tetine adaptate varstei. Daca pleci in deplasare, te ia mama naibii cu termosul dupa tine, cu dozele de lapte praf, servetele, baveta etc. Nu mai zic ca de multe ori bebe se ineaca atat de tare incat simti ca imbatranesti cand il hranesti chiar si cu 30 ml. Le-as spune celor care au avut sansa sa alapteze, sa se abtina si sa nu mai judece femeile care, din diferite motive, nu au putut face acelasi lucru. Nu de alta, dar la urmatorul copil, nu e musai sa mai aiba lapte.

Am participat la un seminar de alaptare inainte de a naste si moasa care a prezentat materialul a subliniat la final: NU judecati mamele care isi hranesc bebelusii cu lapte praf, habar n-aveti cat de mult se chinuie unele femei si nu reusesc sa-si alapteze bebele. Poate atunci nu intelegam ce inseamna chinul alaptarii, mi se parea un proces simplu si firesc.

Am ajuns pana la un consultant in alaptare care m-a sfatuit sa folosesc sns-urile pt ca o sa-mi refuze sanul in max. doua sapt. Au trecut 3 luni de atunci si copilul inca nu mi-a refuzat sanul si dupa ce il goleste primeste completarea…ca asa-i in tenis.

ma bucur ca ati gasit solutia buna pana la urma! spor sa aveti in continuare

Multe persoane cred ca daca ele au avut o anumita experienta…toata lumea va trece prin aceleasi situatii. Din pacate sunt n variante surprinzatoare la care te supune viata. Asa ca…inversunatelor, stati in bancuta voastra! Habar n-aveti despre ce vorbiti!

Iti multumesc pentru aceasta postare. Intr-adevar eu am intrat in depresie cand am citit diferite comentarii ale mamelor perfecte, pe bloguri ori grupuri.

Chiar acum o am pe M de 7 saptamani la san. Ma regasesc mult in povestea ta, chiar daca am nascut natural. In rest am trecut prin aceleasi chinuri: vinovatia legata de lp, furia laptelui, imposibilitatea de a pompa, salvatea prin mameloanele de silicon la care am reusit sa renunt acum 2 saptamani. Eu aveam si mameloanele ombilicate… Momentan problema este somnul..foarte greu adoarme. Sa speram ca trece si asta. Mult saucces

o sa mai scriu si eu despre colici si somn, dupa ce vad cum ii dau de cap. Mult succes si tie!

E greu, dar daca totusi mai ai putere sa scrii…inseamna ca merge bine.

Eu am fost mai norocoasa,nu am avut colici,si recunosc asta a fost spaima mea cea mai mare,colicii ce fac daca apar;asa ca m-am apucat de documentat serios inainte sa nasca(mai toti imi spuneau ca sunt nebuna),dar am preferat nebunia mea si lipsa durerilor de burta si plansului acela specific colicilor.Si uite asa am descoperit minunatia si anume,probioticele,da,ele m-au salvat si de atunci recomand tuturor mamicilor(cu rezultate f bune,ameliorerea colicilor sau chiar disparitia totala)!Probioticele Protectis Bio Gaia m-au salvat(sper sa nu sune prea a reclama,dar le iubesc,pe cuvant,sunt special impotriva colicilor,la brandul acestama refer)si nu,nu sunt medicamente!Poti incerca varianta probioticelor,ajuta dezvoltarea florei intestinale!Sper sa va ajute,la cat mai multe nopti line!ei-am dat inainte sa apara colicile,de frica,da!!!

Mda,daca mesajul meu iti pare scris ca o cizma,asa este😒😒…iertate sa imi fie greselile,doamnelor…este scris de pe telefon la o ora destul de tanara,dar din dorinta de a scrie mesajul inainte sa ma duc la somn,m-am grabit si a iesit din fabrica,asa,f stricat,dar sa stiti ca e din suflet si sincer…☺️😞Mea culpa…

Hehe, copy paste sunt povestile noastre. Cu diferenta ca a mea are 7 luni acum, in continuare alaptata (nu exclusiv ca am inceput blw) cu protectii de silicon. Da, nu mai vrea sanul fara, am chemat consultante acreditate, sugestiile lor sunt ok dar fata nu vrea domne’ san natural, iubeste siliconul:)))
Ma bucur mult ca alaptezi, la cat mai multe luni!
Legat de nesomn, eu nu am dormit mai mult de 3 ore legat de pe 1 august 2015 cand am nascut puica, si 3 ore legat sunt lucssss:))) are N treziri noaptea dar cumva m-am adaptat. Ah, si ziua merg la birou, de cand are 5 luni pe zi primeste lm muls de la tati. Ce incerc sa zic? Ca idealul nu se poate mereu, trebuie gasit idealul tailored pt tine!

Copiii cresc perfect si cu lapte matern si cu lapte praf. Fara sa ma lansez in polemici, suntem 4 surori crescute cu lapte praf, copiii nostri la fel. Nu am simtit vina sau mai stiu eu ce. Pur si simplu fie nu am avut destul lapte, fie nu am vrut sa ne chinuim permanent ca sa alaptam eroic…30 ml in 2 ore…Copiii nostri au mancat bine, au crescut si sunt sanatosi. Fie ca a fost in anii ‘ 80, fie in anii 2000, sa fim
fericite ca putem alege si ca avem si variante.
Si sper sa evoluam de la discutii de genul “laptele praf e otrava” sau teoria conspiratiei. Sa nu pierdem esenta: putem sa ne tinem copiii sanatosi, putem sa ii hranim si toate astea datorita evolutiei medicinei, a stiintei etc. Sa profitam de 2016 si de tot ce ne ofera lumea moderna (benefic, evident).

Miki, itit multumesc pt. incurajare.

Succes fetelor. Adaptati-va pentru ca si voi si copiii vostri sunt unici. Sigur ca incercati sa faceti ce e mai bine pentru ei dar nu va mai simtiti vinovate chiar pentru orice. Copiii au in primul rand nevoie de mame odihnite, bucuroase, realiste. Acum si mereu. Nu va uitati prea mult nici in gradina altora si nici in spate. Priviti in fata si ganditi-va ca in orice moment ati luat cea mai buna decizie de care erati atunci capabila. Si voi trebuie sa cresteti odata cu cei mici si evoluati. Nu aveti cum sa le stiti acum pe toate 🙂 Spor si sa-mi calcati pe urme cu bucurie. Am un baiat mare, mare, sta sa se insoare 🙂

Sper ca povestea mea nu v-a plictisit. Ma bucur mult ca o am pe Maria si ca povestea mea are un sfarsit fericit.

Daca mai e de actualitate perioada colicilor si imi permit(i) o sugestie, ceaiul de anason baut de 3 ori pe zi cate o cana de mamica a facut mult bine in cazul nostru si de asemenea am mai pus-o sa doarma si pe burtica (mentionez ca am vazut-o ca si-a putut intoarce capul de pe o parte pe alta si am considerat ca e in siguranta). Acum are 11 luni fetita mea dar inca mai am proaspete amintirile de la inceput. Numai bine va doresc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: