Spirala Colorata

Archive for the ‘a.EVENIMENTE’ Category

pace

Parazitul Proletar

Tu ai putea să te trezești la 4am, să gătești masa până la 6am, felul 1 și 2, să reușești să-ți faci toaleta de dimineață, la 6:45 să ieși din casă și la 8:30 să fii la serviciu cu cafeaua în mână?

Tu ai avea răbdarea să stai în rânduri enorme prin gări, să n-aștepți să-ți răspundă același număr de taxi, să dai căutări pe Google,  să găsești hărți și să ajungi cu 15 minute mai devreme în punctul stabilit?

Tu ai avea curaj să-i răspunzi babei în troleu și șoferului în trafic cu exact același tupeu?

Tu ai vorbi despre carieră și cărți motivaționale câteva ore ca mai apoi să întrebi de ce încă ești îmbrăcat și nu suspini în chinurile facerii de copii?

Tu ai face fotografii stupide la coroana copacilor și prin frunze sau zăpadă, ai face aceeași mutrișoare de pisici sau rațe în toate pozele, iar…

View original post 389 more words

Advertisements

🙂 fete pe biciclete

Suzi Hilbert

Cea mai faină cursă de ceva timp încoace.

Când stăteam în Cluj şi se organiza prima etapă din Triada MTB, Braşov XCM, eram mereu în sesiune şi îmi părea atat de rău că fix concursul din Braşov îl ratez. Anul acesta, cum m-am mutat înapoi în Braşov, mi-am zis că acum sigur nu îmi mai scapă. Când ce sa vezi, prima etapa de la Triada 2015 a fost la Avrig :))

Spre mirarea mea s-a organizat alt concurs, BikeRace, peste traseul scurt de la Brasov XCM, cu mici modificări, dar nesemnificative.

Fiind concurs în Brasov şi pe un traseu despre care am auzit numai de bine, m-am înscris imediat… imediat ce am intrat pe site, dar era deja destul de târziu, aşa că am platit taxa de 2 ori mai mare decât cei care s-au înscris din timp… greşeala mea.

M-am bucurat să văd la start feţe cunoscute, rar mai…

View original post 527 more words

E marţi şi de două zile m-am întors de la mare. Unde am ajuns cu bicicleta. Eu parţial, 135 de km în două zile, cu pauze de mers în maşina de intervenţie a echipei Giant, partenerul tehnic al evenimentului. Alţii mai puternici, mai antrenaţi sau poate doar mai hotărâţi au pedalat peste 300 de km şi au ajuns cu forţele proprii pe plaja de la Năvodari.

Primul lucru pe care l-am (re)aflat despre mine este că nu agreez durerea fizică. Şi nici câmpia. Oricât de răpitor e galbenul de rapiţă, învârtitul unui genunchi care înţeapă la fiecare rotire este o activitate care nu-mi aduce nicio satisfacţie. Am (re)aflat despre alţii, însă, că le place să-şi depăşească bariera durerii fizice. Îi admir pentru asta şi pentru îndârjirea cu care au ajuns la destinaţie. Read the rest of this entry »

Mă ştiţi un pic nebună, nu? 

Dacă da, înseamnă că nu o să vă uimească faptul că am decis să plec până la mare cu bicicleta. Nu merg singură, ci cu o gaşcă de 400 de prieteni. De noi vor avea grijă organizatorii de la Prosport, care au pus la dispoziţie inclusiv un autocar pentru cei care cedează pe traseu, sponsorul Lidl care ne hidratează la punctele de oprire amenjate din 20 în 20 de km şi partenerul tehnic Giant, care va rula permanent pe lângă noi cu două maşini de intervenţie pentru a ne repara bicicletele dacă se strică.

Sâmbătă dimineţa vom pleca de la Bucureşti pe traseul București – Brănești – Slobozia – Amara – Hârșova – Năvodari. Pedalăm peste 300 de km în două zile şi ne întoarcem cu autocarul. Read the rest of this entry »

Am învăţat să merg pe bicicletă înainte să merg la şcoală, iar pe la 11 ani am abandonat total acest sport de ciudă că nu aveam propria-mi bicicletă, ci trebuia să împart (adică să o împrumut cu rugaminţi fierbinţi) Pegasul roşu al lui frate-miu. Timp de 13 ani am uitat, o dată cu majoritatea populaţiei cred,  de existenţa bicicletei. Rămăsese în mintea mea ca o jucărie din faţa blocului la Braşov, pusă la păstrare la categoria amintiri frumoase din copilăriei.

Totul până când a venit în vizită la mine un cuplu drag de prieteni de la Deva. Eu mi-au propus să închiriem fiecare câte o bicicletă pentru 24 de ore şi să descoperim Bucureştiul pe două roţi. Atunci am aflat de centrele de închirieri I’Velo  şi în acea zi m-am reîndrăgostit iremediabil de mersul pe bicicletă. Nu-mi venea să cred, şi parcă nici acum, că am pierdut anii de liceu şi de studenţie în care o bicicletă mi-ar fi făcut viaţa mult mai frumoasă şi interesantă.

Au trecut patru ani de când programul de bike-sharing a reînvăţat sute de mii de români că bicicleta este un mijloc de agrement excelent şi urmează alţi ani în care vrea să îi convingă pe locuitorii urbani că bicicleta este cel mai potrivit mijloc de transport în oraş.

Sâmbătă, 29 martie, se deschid centrele din Bucureşti (Parc Herăstrău – metrou Aviatorilor şi Arcul de triumf + Parc Tineretului) şi din Constanţa (Gravity Park), urmând ca în weekendul următor să se deschidă şi Braşovul, Iaşiul, Alba Iulia, Sibiul şi Timişoara.

Toate bicicletele sunt noi, iar eu am primit una în teste. O voi folosi pentru a ajuta Green Revolution în demersul ei de promovare a stilului de viaţă Love Velo. Voi merge cu ea în căutare de biciclişti pe care să-i fotografiez şi care să mă ajute să continui o scrisoare care începe aşa:

Dragi autoritati locale si centrale,

M/%%¤ arr#¤% &/fh¤%#w()(/!!!

Până când finalizez noul meu experiment social, vă aştept la turul pe biciclete care marcheză deschiderea centrelor, sâmbătă ora 10.30, la gura de metrou Aviatorilor. Cine nu are bicicletă primeşte una gratuit .

Iar dacă vreţi să câştigaţi un premiu compus din cartea “Poveşti pe două roţi” şi un voucher cu şapte închirieri gratuite în Bucureşti spuneţi-mi într-un comment aici sau pe pagina de facebook de ce NU vă place să mergeţi cu bicicleta. Am trei seturi şi fac tragere la sorţi pentru desemnarea câştigătorilor.

Experimente şi concursuri similare găsiţi pe blogurile lui Radu şi al Cătălinei, dar şi pe pagina de facebook a proiectului.

Ne vedem pe două roţi!

p.s.: Povestea cu reapucatul de mers pe bicicletă este 100% adevărată şi a contribuit şi ea, alături de frumoasele poveşti de la Roaba de cultura, la întâmplarea ca din vara lui 2012 să lucrez la Asociaţia care coordonează aceste proiecte.

Am intrat într-un loop neaşteptat cu manelele în ultima săptămână: petrecere de mărțisor la Casa Jurnalistului >> scandal și nebunie la Eden cu Romeo Fantastik >> câștig o invitație la premiera națională Goran Bregovic și Salam – Șampanie, nuntă, înmormântare.  La  ultimul event chiar voiam să ajung. Îmi plac amândoi ca artiști, dar nici unul suficient de tare încât să mă fi dus până acum la un show live. Mixul din capul meu și afișul cu cei doi mi-au dat senzația că voi participa la un spectacol în care  Bregovic și Salam will blow my electronic mind.

Acum când mă uit la afiș îmi dau seama că Salam e tăiat de la jumate

Acum când mă uit la afiș îmi dau seama că Salam e tăiat de la jumate

Totul a început la Sala Palatului. Fascinantă construcție pentru mine, tipă ușor impresionabilă de orice clădire în formă de teatru. Dar oribilă pentru un show la care ar trebui să se danseze. Am mai fost la ăia care cântă ”Start wearing purple, wearing purple, tana-na-na-na / Start wearing purple/ Start it nooow” și am stat la balcon unde aș fi dansat, dar nu aveam loc. Așa că m-am bucurat că acum aveam locuri premium.

Dar degeaba. Am ajuns pe la opt, specatacolul începuse. Salam răsuna live de pe scenă împreuna cu încă un tip la microfon care arăta ca şi cum ar fi şoferul lui. Avea super voce omul, dar cămaşa cu pătrăţele albastre băgată în blugii băgaţi în pantofi, pur si simplu nu erau outfit de scenă. Instrumentiştii băgau live, deşi mi amigo cunoscător în ale muzicii mi-a spus că performau peste negativ. Oamenii stăteau liniștiți pe scaune, ca la un alt concert la care am mai fost la Sala Palatului. Havasi. Superb. Salam căuta să bucure publicul și să facă atmosferă, dar şanse slabe. Pentru că oamenii nu păreau prea încântaţi că e el pe scenă, scenă care nu ajuta deloc, dând senzaţia că asistam la o repetiţie. Read the rest of this entry »

Săptămânile trecute “elita intelectuală” a internetului românesc, “criticii muzicali” neîntrebaţi, dj, cocalari şi mulţi hipsteri (folosesc acest termen din convenţie, eu nu prea ştiu cine sunt ei mai exact) s-au certat ca la uşa cortului pe wall-ul evenimentului Romeo Fantastick live la Club Eden. M-am distrat văzând câtă supărare le poate produce unora o asociere de genul aşa că m-am hotărât să merg şi la faţa locului să văd cum e face-to-face. Lupta dintre „cei mai proşti“ şi „cei mai deştepţi“ este întotdeauna delicioasă aşa că vă las aici unul dintre thread-uri, dacă aveţi timp şi chef să vă distraţi/minunaţi puţin.

n-ai cum sa nu iubesti internetul

Pentru cei care nu ştiu cine sunt actorii principali în poveste, se întâmpla ca cei de la Paradaiz (un grup de oameni printre care şi unii de la Dilema Veche, din ce mi-a şoptit un şoricel bine informat) au lansat o serie de evenimente trance-culturale cu acest concert al lui Fantastick în Eden. Romeo este un rapper pe manele, tată al poeticii pornografice transgresive, după cum zice Adrian Şchiop, o maimuţă fără valoare, după aprecierea lui Mărculescu, sau, mai pe scurt pentru necunoscatori ca mine, un manelist. Eden este unul din puţinele cluburi bucureştene ce redau atmosfera unui club underground din…să zicem… Berlin. Adică e destul de tare.

M-am dus singură. Le-am spus prietenilor mei unde merg, dar nu am insistat să vină nimeni cu mine, fiindcă nu voiam să mă fac vinovată că le-am stricat seara. Da, bineînţeles că şi prietenii mei se strâmbă şi aproape vomită când aud ceva de manele. Read the rest of this entry »