Spirala Colorata

Archive for the ‘g. primele intentii’ Category

Hai să începem un #maratonderecunostinta 🙂

Suntuncopac

8

Dragi copaci,

azi incepem #maratonulderecunostinta! Va multumesc mult ca v-ati alaturat mie in acest joc magic!Urmeaza 28 de zile magice! Voi completa aici in acest articol in fiecare zi, temele de recunostinta si in pagina mea de facebook aici.

Este cea de-a doua editie a acestui joc, prima oara l-am jucat in 2015 cu copacii  dupa modelul cartii Rhondei Byrne (vezi modelul 2015 aici), insa acum l-am simplificat si completat/schimbat cu propriile mele indicii asadar  sper ca impreuna sa ne bucuram de puterea  recunostintei in viata noastra, care va aduce mai multa liniste, implinire, echilibru si armonie pentru fiecare dintre noi, odata ce ii identificam magia cu cele 28 de zile de practica. Vezi mai multe detalii despre joc   aici. Recunostinta functioneaza la unison cu o lege Universala care ne guverneaza viata si anume Legea Atractiei care  spune ca noi atragem tot ceea ce gandim, vorbim si simtim.

View original post 891 more words

Advertisements

[6 octombrie 2016]

M-am gândit mult, m-am sfătuit cu mai mulți oameni și m-am hotărât să o fac. Duminică, 9 oct0mbrie, voi participa la alegeri interne în USR Brașov pentru un loc eligibil pe lista de parlamentari propusă de USR la alegerile din 11 Decembrie. Nu știu dacă eu, cu nonconformismul meu, cu modul de a spune lucrurilor pe față, cu rebeliunea specifică, cu modul în care mă îmbrac și mă comport, precum și cu controversele din jurul meu, mă potrivesc cu ceea ce se așteaptă de la un om politic.
Știu, însă, că sunt onestă, bine educată, profesionistă, cu rezultate bune în toate domeniile în care activez, fără interese obscure, am spirit de analiză, sunt un bun orator, pot să văd ambele părți ale unei probleme și sunt gata să îmi sacrific liniștea pentru lupta cu balaurii. Dar cel mai important cred că este faptul ca sunt orientată către oameni, că vin din stradă, acolo unde mi s-a cizelat spiritul civic și unde am învățat să ascult și să înțeleg ce vor oamenii de la cei care îi conduc.
Sunt și eu curioasă dacă românii sunt pregătiți ca un personaj ca mine să îi reprezinte și primul test va fi duminică, în fața celor 40 de membri ai filialei Brașov, care vor vota, pe sistem de punctaj tip Eurovision, pe cei pe care îi consideră cei mai potriviți să intre în lupta parlamentară. Uite un motiv suficient pentru care am ales USR: alegeri libere și democratice în fiecare filială, fără oameni impuși pe liste de la București sau de către biroul politic local.

Filmulețul a fost realizat de un tânăr regizor de documentare, proaspăt întors în țară după mulți ani de locuit la Londra, care a f[cut acest montaj după viziunea proprie. La momentul respectiv nici nu știam că intru în cursa de candidați, eram un simplu membru care strângea semnături.

Mai întâi am țipat la el
“Du-te-n pizda mă-tii,
Lasă-mă în pace”
El a spus că nu, că degeaba zic așa,
Știe el mai bine că are loc pe tron în mintea mea.
Apoi,
L-am dat afară pe ușă, el a intrat pe geam
I-am dat un șut un fund și două capace peste ureche,
El a spus ca pot sa îl omor în bătaie, că oricum nu pleacă. Ah, și că de fapt nici moarte nu are. Ha!
“Știi că nu poți să mă lași, miniona!
Vrei să știi, să înțelegi, eu sunt cel mai bun prieten al tău dintotdeauna,
Cu mine ai început, cu mine te vei sfârși”

M-am prăbușit pe canapea și l-am lăsat din nou să mă ia, cum vrea el, în totalitate. Abandonată în voluptatea lui.
Dulce, acră și sărată dependență…
Decedecedecedecedecedece.

M-am trezit pe jos, obosită, transpirată,
mă durea carnea pe mine
Tâmplele zvâcneau, un vuiet îngrozitor îmi ocupa mintea.
Mă violase încontinuu timp de 24 de ore.
Deși am mâncat, m-am plimbat, am lucrat, am adormit și leșinat în timpul ăsta, el nu m-a lăsat.
A stat acolo pe mine.
A fost unul dintre cele mai intense din viața mea.

M-am târât până la cadă și am lăsat apa fierbinte să curgă pe mine.
Aburii umpleau baia și nu mai puteam să respir.
Am gândit că mai bine îmi dau acolo ultima suflare că uite, iar sunt așa, iar sunt posedată.

E clar
Sunt femeia lui De Ce pentru totdeauna.

Și-atunci s-a luat apa caldă.
A rămas doar apă rece curgând din duș
Trezindu-mă
Cu un flashback de acum 10 ani.
Duș cald, duș rece, duș cald, duș rece,
Așa le propovăduiam teoria indiferența
Prietenilor care voiau să înțeleagă ceva.

Înfrigurată și întărită am ieșit goală din baie,
El mă aștepta după colț.
“Hei, ești gata? Hai să o luăm de la început”
Am trecut pe lângă el. Mi-am ținut respirația.
El m-a prins de mână și mi-a zis
“Iar faci pe nebuna? Nu mă mai enerva”
M-am întins pe pat cu fața în sus, fără să gândesc ceva, fără să rostesc vreun cuvânt.
S-a așezat deasupra mea, țintuindu-mă cu privirea
“Care e numele meu, spune, cine sunt eu?”
Era încă acolo și eu nu simțeam nici o greutate,
Nicio o tresărire,
Uitasem cum îl cheamă.

Nu mă interesează răspunsul
Așa că ești inutil
Nu vreau să înțeleg
Așa că existența ta nu își are rostul
Nu vreau să știu
Așa că tu nu mai ești.

 

Au trecut șase zile de când în viața mea a apărut Iris Anna, fetița pe care am purtat-o cu drag în pântece timp de 38 de săptămâni 🙂 Fericirea e maximă, dar gândurile și visele despre cum a decurs nașterea încă mă urmăresc așa că le împărtășesc cu voi.

Am avut o sarcină foarte ușoară, fără grețuri, fără dureri, fără modificări de stare psihică accentuate, fără oboseală, fără picioare umflate, fără anomalii sau probleme descoperite la analize și ecografii. În toată perioada asta am citit foarte mult și mi-am făcut planul de naștere: naturală, fără inducere, fără intervenții medicamentoase, în apă, deci fără anestezie epidurală, ora magică. Am ales o clinică recunoscută pentru promovarea nașterii cu blândețe, mi-am comunicat intențiile medicului și am stat relaxată, convinsă fiind că totul va decurge perfect în jurul datei de 24 februarie, termenul la care împlineam 40 de săptămâni.

Lunile au trecut repede și a venit ziua de duminică, 7 februarie, cu o stare generală apatică, dureri generalizate în corp. Pe la ora 18.00 au început contracțiile. Aveam descărcată o aplicație de monitorizare așa că știu exact cum a decurs travaliul meu. De la ora 18.00 la ora 03.00 am avut contracții din oră în oră, apoi la 45 de minute, la jumătate de oră, la 20 de minute. În intervalul ăsta mi-am făcut bagajul de maternitate, ultimele pregătiri prin casă, duș, epilare, unghiile, etc. Eram hotărâtă să mă duc la spital când contracțiile ajungeau la celebrul 511 (interval de cinci minute, durata de un minut, timp de o oră). Între 03.00 și 09.00 am avut contracții regulate la 10 minute. Între ele reușeam oarecum să adorm, dar erau destul de intense așa că m-au cam epuizat. La 9 jumate trebuia să ajungă în vizită la mine niște prietene din Serbia, așa că mă hotărâsem să mă duc la spital după ce le primeam pe ele. Nu am mai facut asta, căci după ce au ajuns fetele contracțiile mi s-au oprit. Am reușit să dorm până la 12.30. Era deja luni. Am sunat medicul care mi-a spus să merg totuși la spital dacă am avut 15 ore de contracții. Am făcut asta, mi s-a făcut un test non-stress (TNS), iar concluzia medicului care m-a primit a fost să merg acasă căci nu e încă momentul. După-amiază medicul meu m-a mai chemat o dată pentru a-mi face și un control intern. Concluzia: colul este rigid, foarte puțin scurtat, nicio dilatație, ce s-a întâmplat în noaptea precedentă a fost travaliu fals. Mi-a zis să iau NoSpa și un supozitor care vor opri durerile. Asta pentru că pe toată durata zilei am avut contracții cam la 45 min-1 oră- 1 oră jumate distanță, dureroase, dar suportabile. La ora 23.00 m-am băgat în pat happy că o să mă odihnesc bine. N-am apucat să adorm căci la 23.45 a venit o contracție destul de puternică. Apoi, încă șase, la distanță de 10 minute. La 01.00 sunam medicul care mi-a spus să mă duc la maternitate că mă preia medicul de gardă. Testul TNS a confirmat că aveam contracții la 5-7 minute, însă examenul clinic arăta un col la fel de rigid, necoborât, zero dilatație. Mi-au zis că în mod normal m-ar trimite acasă, dar având în vedere că am totuși contracții destul de intense mă vor interna cu speranța ca dilatația să se producă treptat. M-au asigurat oricum că până dimineață nu nasc, așa că au trimis-o și pe mama (însoțitorul meu) acasă

Mă durea destul de tare, contracțiile erau cam la 5 minute, deja mă gândeam că nu știu cum voi face față având în vedere că urma să se intensifice și să le suport vreo 7-8 ore. M-am încurajat, însă, spunându-mi că sigur în două-trei ore mă voi dilata măcar până la 5 încât să pot intra apoi în apă și să fie îmi fie mai bine. Am fost lăsată într-un salon de travaliu, pe mâna unei moașe  care mi-a zis să mă culc. Nu pricepea că acest lucru era imposibl având în vedere intensitatea și frecvența durerilor Nu a stat cu mine și nici nu a empatizat, tot repetându-mi pe măsură ce mă mai vizita că așa sunt normale durerile, că am eu rezistență scăzută la durere și că din cauză că nu am dormit noaptea precedentă mi se pare că e foate intens.

Singură în salon am aplicat tot ce învățasem în lunile de pregătire: meditație hypnobirth, respirație Lamaze, poziții pe minge, pe pat, lângă pat, concentrarea într-un punct pentru ignorarea durerii. La 04.30 a venit iar moașa, mi-a făcut un control intern, concluzia: dilatație maxim 2, nu are sens să o trezesc pe doctorița de gardă, pe a ta de acasă nici atât, nu putem face nici epidurala că altfel nu mai naști natural. Mai stăm până la 6, sperăm să te dilați, dacă nu, facem epidurală și, asta este, cezariană, mult succes! E clar că durerea îmi luase mințile căci eu am fost de acord cu ea. Nu am cerut atunci epidurala și cezariana. Mă gândeam: ai zis că naști natural, moașa zice că durerile mele sunt normale, acum asta este voi suporta chiar dacă e mult mai intens decât mi-am imaginat. Până la 6:00 când a venit doctorița de gardă am crezut că o să mor, dar nu m-am lăsat. Deja contracțiile erau de o intensitate neconcepută, la maxim un minut distanță, în care efectiv adormeam de epuizare. Când a ajuns doctorița și a văzut în ce hal sunt a decis să mă ducă în salon de naștere să mă pună la oxigen.  Tot îmi zicea e că nu respir corect și că atâta lucru am și eu de făcut ca să nu sufere copilul. Dilatația mea rămăsese la 2, dar au chemat anestezista să-mi facă epidurală, iar când au văzut rezultatul TNS-ului (măsoară ritmul cardiac al copilul și intensitatea contracțillor) au chemat de urgență medicul meu și pe mama. M-au anunțat că cel mai probabil trebuie să facem cezariană. Eu eram deja încleștată, pierdusem calciu, și tremuram incontrolabil din cauza frisoanelor. Abia am reușit să țin pixul în mână să semnez formularele că sunt de acord.

De aici totul a decurs pe repede înainte, toată lumea se agita febril în jurul meu (mă gândeam, iată, în sfârșit mă crede și pe mine cineva că nu mai pot și vor să  mă ajute), mi-au făcut epidurală și rahidiană, a intrat doctorița mea, m-a tăiat, au scos copilul. Am auzit ca prin vis ca a scâncit, neonatologul mi-a zis ca a primit scorul Apgar 10, iar apoi au adus-o lângă capul meu.

IMG_0689 (1)

Ora noastră magică au fost 3 minute obraz pe obraz.

După ce am ajuns în salon am aflat ce se întâmplase. Diagnosticul meu a fost de travaliu hiperchinetic, cu alte cuvinte, contracții la cea mai ridicată intensitate și cu pauze foarte scurte. Practic, în ultimele două ore, de la 5 la 7 eu am avut contracții similare expulziei într-o naștere normală. Iar înainte, contracții similare dilatației de 6-10 centimetri. Asta i-a provocat suferinta fetală acută copilului și de aceea a început lumea pe final să se mega agite. Pulsul lui Iris îi scăzuze de la 140 la 50, eram foarte aproape să o pierdem. Medicul meu mi-a spus că, din momentul în care a fost chemată, în 20 de minute a sărit din pat, s-a îmbrăcat, a condus până la maternitate, a ajuns în sala de operații, m-a deschis și a scos-o pe Iris.

 

 

Cred cu convingere că toate pregătirile mele: mers pe bicicletă, plimbări, yoga, exerciții Kegel, curs Lamaze, meditații hypnobirth m-au ajutat să suport acest travaliu de 36 de ore care pe final a fost infernal. Multe video-uri ajutătoare sunt pe canalul meu de youtube și chiar vă recomand să le vizionați, căci vă vor ajuta enorm la naștere, dacă alegeți una naturală.

Am învățat (din nou!) că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg și că nu ar trebui să mai fiu așa de vehementă în unele convingeri. Dacă nu m-aș fi fixat nebunește pe nașterea naturală cred că aș fi avut discernământul să cer cezariana mult mai devreme. Asta coroborată cu dorința universului care a complotat ca mama singură să nască singură: mi-a scos în cale o moașă care nu a empatizat cu mine și nu m-a ajutat cu nimic, deși clinica este recunoscută pentru personalul antrenat să sprijine gravidele în travaliu, care a făcut ca întâmplarea să aibă loc noaptea, astfel că medicul meu nu era prin spital, iar eu mi-am lăsat însoțitorul să plece acasă, șamd.

Cert e că am luat repede aminte la aceste învățăminte și am aplicat la aventura umătoare: alăptarea. Dar despre asta, în episodul umător 🙂 Între timp sunt atât de fericită și recunoscătoare că simt o dragostea puternică care mă indundă și îmi dă forță pentru orice.

Pupici de mămică obosită și bebelușă drăguță!

IMG_0702

Iris în prima ei zi de viață.

 

 

 

 

Știți deja, mulți dintre voi, povestea mea cu copilul apărut pe neașteptate, refuzul tatălui de a se implica și decizia mea de a-mi asuma singură sarcina și creșterea copilului.
Am luat decizia cu greu, dar cu inima deschisă, fără nicio așteptare de la tată sau familia acestuia.

home oct 2015

Pe el l-am tinut in brate cand imi lipsea apropierea cuiva. My dog, my best friend 🙂

Am luptat cu acceptarea asta din greu, iar lupta nu se va termina, probabil, niciodată. Oricât de conștientă sunt că dacă mi-am asumat trebuie să nu mă plâng și să nu am pretenții din partea cealaltă, recunosc că mi-e greu. Pe de o parte, sunt întrebările și indignarea celor din jur, dar mai ales este vocea spiridușului justițiar din capul meu, care are și el dreptate: ”e și responsabilitatea lui, căci am greșit egal în povestea asta”, ”știu că a zis că nu o vrea, dar cam târziu, căci ea deja exista”, ”până la urmă nu e vorba de mine, ci sunt drepturile copilului”, ”nu e treaba ta să-l protejezi pe el, că nici el nu te-a protejat pe tine”,  e t c, e t c.
În toată perioada asta de sarcină, m-am confruntat cu sindromul fugarului din partea lui. Read the rest of this entry »

Mulți sunt cei care susțin că au produse de make-up naturale, dar puțini sunt și cei care reușesc să mă convingă că le-a ieșit un produs de calitate. Mi se pare greu, cumva, să faci rujuri, blush-uri, fonduri de ten fără să te folosești de chimicale.

La prima ediție de Mămici pe biciclete am avut plăcerea să primim o sponsorizare de la Pure Cosmetics, ocazie cu care am testat câteva creme 100% naturale de la ei. Sunt divine, pe bune, de la textura lor până la cum arată fața mea de când le folosesc. Unii zic că strălucesc de la sarcină, dar eu sunt sigură că și cremele alea au avut un cuvânt de spus.

Am primit și câteva produse pentru bebeluș, pe care abia aștept să le testez pe viitoare mea fashionistă 🙂

Iar înainte de Revelion m-au invitat la showroom-ul lor din  Brașov ca să testez și gama de produse de make-up. Am fost uluită de faptul că brandul a dezvoltat o serie completă de produse de machiaj și toate numai pe bază de fructe. Am avut parte de o ședință profesionistă de machiaj, ocazie cu care am găzduit pe fața mea vreo 15 produse, pe care le-am listat mai jos.  Deși eram destul de încărcată pentru gustul meu, mi-a plăcut că nu am avut o senzația de greutate și nu mi s-a adunat machiaj în pliurile feței nici la șapte ore după închieierea ședinței, când am decis să revin la fața mea nemachiată.

Ce m-a interesat pe mine să aflu a fost dacă poți să sari peste etapa de demachiere dacă tot sunt 100% naturale. Am fost sfătuită să nu o fac, căci ”până și o felie de măr dacă o ții prea mult pe față începe să îți dăuneze”. Seems fair, dar am obținut totuși armistițiul că dacă tot adorm cu machiajul pe față pot să fiu liniștită că nu îmi va afecta pielea la fel cum o fac chimicalele.

Iată un before & after:

IMG_0268-tile

Și aici lista cu produse:

  1. Bază de machiaj cu efect luminos cu vitamine şi antioxidanţi cu resveratrol

  2. Cremă nuanţatoare cu protecţie solară (SPF) 20 – White Peach

  3. Corector cu pigmenti din fructe rezistent la transfer – White Peach

  4. Fond de ten – pudră cu protecţie solară SPF 15 – White Peach

  5. Fard de pleoape cu pigmenţi din fructe – Ginger

  6. Fard de pleoape cu pigmenţi din fructe – St. Tropez

  7. Fard de pleoape cu pigmenţi din fructe – Chestnut

  8. Fard de pleoape satinat cu pigmenţi din fructe – Barbados

  9. Fard de pleoape satinat cu pigmenţi din fructe – Star (reflexe aurii)

  10. Fard de pleoape satinat cu pigmenţi din fructe – Tahiti

  11. Creion dermatograf pentru ochi cu capat dublu Chocalate/Champagne

  12. Rimel cu maracuja – Black Tea (negru)

  13. Pudră de faţă iluminatoare cu pigmenţi din fructe – Pink Champagne

  14. Ruj cu efect anti-imbatranire si ulei de rodie: Poppy

  15. Luciu de buze – Pomegranate

Voi ați încercat cosmetice naturale? Doamnelor care ați fost la parada Mămici pe biciclete, cum vi s-au părut cremele din kitul de participare?

 

 

 

Fard de pleoape satinat cu pigmenţi din fructe – Barbados

lonely-mood-sad-alone-sadness-emotion-people-loneliness-solitude-wallpaper-3

noiembrie 2015

Singurătatea este…
Trebuie să încep să o definesc 
Poate doar așa reușesc să o smulg din piept
Să pot să încep din nou să respir.
Singură în acest oraș frumos.
Dar nu ești singură
Nu sunt, știu.
Am cățelul și bebelul.
Trebuie să încep să mă mulțumesc cu profunzimea limbajului nonverbal se pare.
Mă plimb singură, dorm singură, mănânc singură, plâng singură.
Cațelul e mereu cu ochii pe mine.
Îmi cere să ii dau din mâncarea mea, să îl primesc în patul meu, să nu plec singură pe jos fără el în lesă. Câteodata vine și mă linge pe față.
Pesemne îi place gustul sărat.
Bebelușa dă și ea semne de susținere.
Se întoarce, se răsucește, dă din mâini și din picioare să mă anunțe că nu mai e mult și vine. Dar ea nu știe cât îmi e de frică. Sau poate știe și încearcă să mă liniștească, încă de acolo din pântec.

Stai liniștită, mama, dacă nu ți-am făcut nicio problema în sarcină, nu o să-ți fac nici în viață.
Ai să vezi ce fericita o să fii.
Nici măcar nu o sa ma supăr că tata nu e aici. Tu parcă ești și tata, de-asta te verific între picioare. Să vad dacă nu ai acolo o pereche de coaie.

Știu, nu e frumos pentru un copil să folosească cuvinte de oameni mari.

Dar tu știi ca eu sunt copil doar la suprafață. Sunt copil atât cât trebuie ca să mă împrietenesc cu copilul din tine. Să-l fac să nu îi mai fie frica, să îl eliberez de temnița temerilor în care e prins de 30 de ani. O să te eliberez, mama, ai să vezi.

E sâmbătă și nimeni nu a ieșit să mănânce singur.
Un cuplu care acum se formează e adorabil în fața mea. Vorbesc despre cum s-au plăcut primele dăți când s-au vazut.
Îmi vine să le zic să plece.
Voi nu vedeți că eu sunt singură?
De ce mă lasă toți în pace și nimeni nu mă sună?

Scriitură inspirată de poeziile din volumul ”Efectul perves” al Petronelei Rotar.

p.s.: Sunt ok 🙂