Spirala Colorata

Posts Tagged ‘autostop

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cum a fost weekend-ul trecut, în care ne-am luat #varaincap, vreau să mă întorc înapoi în timp, la mare, cu o pofta de viață, inegalată de cantitatea de nisip de pe plajă și de sarea din mare.

prieteni cu #vamaincap

prieteni cu #vamaincap

Povestea începe de la prietena mea din liceu, Nico, de la Spirala Colorată. Ea a avut buna inspirație, să se decidă, de curând, pentru crearea unui blog personal. Aici împărtășește lumii din online experimentele ei inedite, cum ar fi făcutul autostopului prin București, cu tot cu minunatul ei cățel, Jager. Spirala Colorată, fascinantă prin al ei curaj și spirit de aventură, le-a plăcut celor de la Pepsi, care i-au lansat provocarea verii. Aceea de a merge într-un loc nou, pentru un weekend, cu încă două prietene, unde să ne descurcam făcând troc cu doze de Pepsi pentru alte produse și servicii de care am avea nevoie acolo. Şi bine au făcut! Povestește Nico, pe blogul ei, despre echipa noastră și despre cum s-a derulat aventura. N-are sens să ne repetam, zic, ci mai bine să ne completam. Așa că, în cele ce urmează, vreau să vă împărtășesc impresiile cu care am rămas în urma experienței noastre inedite, învăluite de muuuult Pepsi, soare, valuri, dans, distracție și oameni frumoși, cu #varaincap.

Read the rest of this entry »

Advertisements

ElectricVille este numele inventat de mine  şi de cei care au petrecut 3 zile pe domeniul castelului Banffy (Bonţida, Cluj) pentru cel mai bun festival de muzică din ţară. Asta pentru că a fost mai mult decât un festival, a fost o experienţă completă care ne-am fi dorit să nu se mai termine niciodată. Am fost cel puţin o dată cam la fiecare festival mare de muzică din România, am experienţă de şase ani  în organizat evenimente, deci cred că ştiu cât de cât despre ce vorbesc.

Nu am făcut autostopul căci am mers cu maşina mea, dar m-am folosit de www.4inmasina.ro pentru a-mi ocupa al patrulea loc liber. Am găsit-o, în nici 24 de ore, pe Elena, sau mai bine zis ea m-a găsit pe mine, cu care m-am înţeles perfect pe drumul dus-întors.

credit foto: Marius Bucur

credit foto: Marius Bucur

Ideea de a locui împreună cu oameni atât de frumoşi, deştepţi, decenţi şi veseli într-un spaţiu natural (iarbă, copaci şi dealuri) cu un castel superb şi cu fundal sonor de muzică electronică s-a vehiculat permanent printre cei care au avut inspiraţia de a petrece Rusaliile la Electric Castle Festival. A fost atâta de frumos vibe-ul încât îmi doream să am super puteri ca să nu am nevoie de somn timp de 3 zile.

Cel mai mult Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

**********************************************************************

În ultima mea postare din serie spuneam că la următorul autostop voi aştepta până mă va lua o femeie. Asta fiindcă toată lumea, inclusiv tanti de la chioşcul din faţa blocului, spune ca am succes fiindcă sunt o fată drăguţă.

Prin urmare am ieşit înarmată cu răbdare, până avea să apară reprezenta sexului frumos care să spulbere mitul succesului meu. Socoteala nu s-a prea potrivit, fiindcă de îndată ce am ieşit din casă a început să plouă sănătos. Mi-am spus că nu renunţ chiar dacă o să mă ude, însă nu mai fac nazuri la şofer.

IMG_2151

Am văzut mai multe feţe nedumerite decât de obicei. Cred că nu prea se înţelegea ce scrie, iar ploaia m-a ajutat să obţin efectul dramatic. Primii care au oprit erau doi cocoşi într-o maşină de Bulgaria. După feţele lor pot să bag mâna în foc că au crezut că sunt prostituată. S-au c-aş putea fi. Nu  cred că înţelegeau de ce sunt atât de îmbrăcată, dar după modul în care m-au analizat şi întrebarea „Hai! Vii cu amândoi?” am ştiut că nu trebuie să mă urc la ei în maşină. Read the rest of this entry »

Spuneam despre Spirala Colorata că este un blog pe care scriu rezultatele gândurilor mele colorate puse în fapte neaşteptate. Unul dintre aceste gânduri este să pedalez prin ploaie. Pentru mine, această combinaţie este una dintre cele mai frumoase manifestări de libertate, concurată doar de bălăcirea în mare, tot pe ploaie.

Am fost de-a dreptul impresionată de cele 300 de spirale colorate, adică participantele la ediţia 2013 a SkirtBike Bucureşti. Noi toate am pedalat 9 km (de la parc IOR până la Parc Herăstrău) prin ploaie abundentă. Am fost aplaudate şi felicitate de toţi cei care au stat pe margine sau în faţa calculatoarelor. Au fost mult mai puţini băieţi participanţi decât în anii trecuţi, ceea ce mă face să cred că fetele sunt mai ambiţioase şi mai fără frică. Doar nu era să ne speriem de nişte picuri de apă, când noi susţinem sus şi tare că e posibil să pedalezi pe aproape orice vreme.

945793_10151443703213483_1033888100_n 764_10151443711293483_1861368989_n Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Nici nu am ajuns bine în parc, că deja se adunau norii de ploaie. Dragoş s-a oferit să ne însoţească într-o scurtă plimbare şi apoi să ne ducă înapoi acasă. Având în vedere că se apropia furtuna am acceptat cu bucurie, mai ales că pe un câine ud chiar nu ţi-l ia nimeni în maşină. Am rămas, oricum, sub impresia unui moment. Eram lângă lac şi s-a amuzat văzând că iau o doza goală şi o returnez ţăranilor tipilor care tocmai o aruncaseră. Peste 5 minute, îl văd şi pe însoţitorul meu cum îi face vânt chiştocului de ţigară tot în lac. S-a mirat de sine însuşi şi a concluzionat: ‘Ce am făcut eu acum se numeşte mentalitate de bucureştean. Greu scapi de ea. Dar eu măcar încerc’.

mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. friend zone, anyway.

 Mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. Still, friend zone.

Nu am spus asta până acum, Read the rest of this entry »

“Am început un experiment de 10 zile, neconsecutive: cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Încerc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare.”

****************************************************

Am trecut cu bine primele două zile de experiment, aşa că am hotărât să-mi îngreunez puţin situaţia. Am ieşit în weekend hotărâtă să-mi duc câinele în parc.  E mare şi am des probleme cu transportul lui. Chiar şi unii cunoscuti preferă să nu-l ia în maşină sau să nu-l primească în casă.

Am trecut cu încordare de câinii vagabonzi de pe străduţe, pentru care eşti o ţintă sigură dacă ai un căţel, oricât de inofensiv ar fi el. M-am oprit în intersecţie decisă să aştept 30 minute, după care să iau tramvaiul.

eu şi câinele călător

câinele autostopist era deja distrus de căldură

După scurta şedinţă foto, m-a străfulgerat gândul că sunt imprudentă dându-i unui trecător aparatul foto pentru a-mi face o poză. Mi-am îndreptat însă toată atenţia înspre misiunea mea de a-mi găsi transport.

Fiind duminică, erau ceva mai multe maşini cu pasageri pe bancheta din spate. Traficul destul de intens. Şoferii erau mai dispuşi să comunice cu mine prin semne dacă ne potrivim la drum sau nu. Iar oamenii de pe stradă îmi zâmbeau mai mult. Probabil datorită câinelui. Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

După nouă ore petrecute la conferinţă într-un hotel cu multe stele, timp în care cică a fost o furtună în Bucureşti (acum sunt sigură că bogaţii vor afla ultimii de sfârşitul lumii) am căutat, din nou, să merg cu autostopul. Nu aveam niciun chef, mai ales că se şi băgau în seamă tot felul de oameni neinteresanţi.

Din nou, m-am bazat pe un trecător să-mi facă poză, de data asta un băiat. Deşi a stat două minute cu aparatul în mână a reuşit să facă doar două poze, una în mişcare şi una în care răspundeam la telefonul insistent.

Oamenii cred că eşti cine vrei tu să creadă că eşti.

Din nou, m-am bazat pe un trecător pentru poză, de data asta un băiat. Deşi a stat două minute cu aparatul în mână, a reuşit să facă doar două fotografii, una în mişcare şi una în care răspundeam la telefonul insistent. Şi fără zoom, evident.

Ziceam de spray paralizant, sms cu numărul maşinii şi alte metode de siguranţă. Am descoperit că am mai primit ceva upgrade la defense: aparatul foto. E o armă de nădejde. Pe bune, dacă vreţi să vă simţiţi în siguranţă, luaţi-vă un aparat foto cu voi. Când cineva devine mai insistent, devii brusc interesat de persoana în cauză. Read the rest of this entry »