Spirala Colorata

Posts Tagged ‘B’ESTFEST

După experienţa primei zile la B’ESTFEST, spuneam că cel mai bun nume pentru manifestare ar fi BâlciFest şi că, în general, nu îmi place deloc ce se întâmplă acolo. M-am mai dus, însă, şi duminică, în a treia zi de festival, ca să văd care sunt impresiile generale despre fest, după ce particip şi la un concert pe care îl aştept de multă vreme. În prima zi chiar nu voiam să văd pe nimeni din line-up şi m-am gândit că poate ăsta e motivul pentru care am rămas cu o impresie aşa de negativă. Cu alte cuvinte, am avut timp vineri să fiu hateriţă.

singura poză pe care am făcut-o a fost cu aglomeraţia din autobuzul - linie specială pentru B'EstFest

singura poză pe care am făcut-o a fost cu aglomeraţia din autobuz- linie specială pentru B’EstFest

Dumincă, însă, a fost vorba despre Chase & Status pe care îmi doresc să-i văd de vreo 6-7 ani şi a căror muzică o ştiu prea bine. Nu aş putea spune că nu mi-a placut concertul, mai ales că am stat chiar în faţă şi am dansat ca nebuna pe toate piesele. Însă pot spune că mă aşteptam la mult mai mult. În primul rând, a fost super ciudat ca nu au legat piesele. Efectiv, făceau pauză între ele de parcă, vorba unui prieten, le puneau din winamp. Ei fiind dj, era clar că toată lumea se aştepta la niste treceri faine între melodii, ceva mai special decât performarea pieselor în sine. Dansam, săream, cântam patru minute, apoi pauză. În care, evident, se rupea filmul. Si tot aşa timp de vreo 12 piese. În al doilea rând, am fost tare supărată că nu au facut şi ei un bis, în ciuda faptului că i-am aclamat şi chemat înapoi pe scenă timp de minute bune. Cei care stateau mai în spate mi-au spus, totuşi, că nu prea s-a strigat pentru bis. Orişicum, eu m-am obişnuit ca cei care sunt main artists să bage o piesa suplimentară, iar pentru că C&S nu au făcut-o am rămas cu senzaţia ca nu a fost un show complet.

După ei, Read the rest of this entry »

La câte mii de invitaţii gratis au curs pentru B’ESTFEST 2013, cel mai important festival de muzica din România (aşa susţin organizatorii că este numit de presa interaţională), evident că am primit şi eu una. Aşa că m-am dus chiar în prima zi pentru a-mi ridica brăţara, deşi nu mă atrăgea nimic din programul de vineri. Pe drumul de la parcare până la intrare vreo trei gipsi ne-au oprit să ne întrebe dacă nu cumpărăm bilete, iar un nene mai întreprinzător de fel vindea covrigi cu 5 lei bucata.

IMAG0058

câinele comunitar nu avea cum să lipsească din peisaj

Am început cu statul la coada luuungă a celor care erau pe lista de „artist’s guests”, ceea ce m-a făcut din nou să mă întreb dacă şi-a cumpărat cineva bilet pentru festivalul ăsta, am continuat cu o coadă la tokenuri, ca într-un final să-mi cumpăr un Ciuc Radler cu 1 token şi jumătate (adică 9 lei!). Acesta era preţul de listă, nu m-a păcălit nimeni, însă doar la acest bar, la celelalte costa 1 token. Asta chiar e o chestie cu care nu m-am mai întâlnit la un festival, să aibă alte preţuri de la un punct de vânzare la altul.

De ce cred că B’ESTFEST şi-ar schimba mai bine numele în BâlciFest?

În primul rând fiindcă arată fix aşa. O aglomerare eterogenă de tot felul de chestii, majoritatea urâte (inestetice), fără o unitate conceptuală şi vizuală care să-ţi dea senzaţia de festival. Ci mai degrabă te întrebi dacă nu cumva a fost un cataclism natural, iar ceea ce a mai rămas din Bucureşti s-a mutat pe câmpul prăfuit din Tunari: scene cu muzică, corturi cu activităţi mai mult sau mai puţin interesante, Expirat-ul, magazine de haine sau de tot felul de chestii pe care le poţi cumpăra, câteva ong-uri, foarte multă publicitate peste tot şi, cireaşa de pe tort, un bâlci în miniatură. Adică maşinuţe buşitoare, o tiribombă, un mini carusel, toate super vechi şi neîngrijite de un personal care, ca să fiu finuţă, zic doar că nu prea îţi inspira încredere. Read the rest of this entry »