Spirala Colorata

Posts Tagged ‘bicicleta

Am învăţat să merg pe bicicletă înainte să merg la şcoală, iar pe la 11 ani am abandonat total acest sport de ciudă că nu aveam propria-mi bicicletă, ci trebuia să împart (adică să o împrumut cu rugaminţi fierbinţi) Pegasul roşu al lui frate-miu. Timp de 13 ani am uitat, o dată cu majoritatea populaţiei cred,  de existenţa bicicletei. Rămăsese în mintea mea ca o jucărie din faţa blocului la Braşov, pusă la păstrare la categoria amintiri frumoase din copilăriei.

Totul până când a venit în vizită la mine un cuplu drag de prieteni de la Deva. Eu mi-au propus să închiriem fiecare câte o bicicletă pentru 24 de ore şi să descoperim Bucureştiul pe două roţi. Atunci am aflat de centrele de închirieri I’Velo  şi în acea zi m-am reîndrăgostit iremediabil de mersul pe bicicletă. Nu-mi venea să cred, şi parcă nici acum, că am pierdut anii de liceu şi de studenţie în care o bicicletă mi-ar fi făcut viaţa mult mai frumoasă şi interesantă.

Au trecut patru ani de când programul de bike-sharing a reînvăţat sute de mii de români că bicicleta este un mijloc de agrement excelent şi urmează alţi ani în care vrea să îi convingă pe locuitorii urbani că bicicleta este cel mai potrivit mijloc de transport în oraş.

Sâmbătă, 29 martie, se deschid centrele din Bucureşti (Parc Herăstrău – metrou Aviatorilor şi Arcul de triumf + Parc Tineretului) şi din Constanţa (Gravity Park), urmând ca în weekendul următor să se deschidă şi Braşovul, Iaşiul, Alba Iulia, Sibiul şi Timişoara.

Toate bicicletele sunt noi, iar eu am primit una în teste. O voi folosi pentru a ajuta Green Revolution în demersul ei de promovare a stilului de viaţă Love Velo. Voi merge cu ea în căutare de biciclişti pe care să-i fotografiez şi care să mă ajute să continui o scrisoare care începe aşa:

Dragi autoritati locale si centrale,

M/%%¤ arr#¤% &/fh¤%#w()(/!!!

Până când finalizez noul meu experiment social, vă aştept la turul pe biciclete care marcheză deschiderea centrelor, sâmbătă ora 10.30, la gura de metrou Aviatorilor. Cine nu are bicicletă primeşte una gratuit .

Iar dacă vreţi să câştigaţi un premiu compus din cartea “Poveşti pe două roţi” şi un voucher cu şapte închirieri gratuite în Bucureşti spuneţi-mi într-un comment aici sau pe pagina de facebook de ce NU vă place să mergeţi cu bicicleta. Am trei seturi şi fac tragere la sorţi pentru desemnarea câştigătorilor.

Experimente şi concursuri similare găsiţi pe blogurile lui Radu şi al Cătălinei, dar şi pe pagina de facebook a proiectului.

Ne vedem pe două roţi!

p.s.: Povestea cu reapucatul de mers pe bicicletă este 100% adevărată şi a contribuit şi ea, alături de frumoasele poveşti de la Roaba de cultura, la întâmplarea ca din vara lui 2012 să lucrez la Asociaţia care coordonează aceste proiecte.

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Am avut un somn foarte agitat azi noapte, iar primul dialog interior de dimineaţă a fost ca unul dintre frăţiorul optimist şi frăţiorul pesimist.

Ca să-mi înlătur anxietatea produsă de gândul că voi fi privită ca o maimuţă în mijlocul străzii am făcut 10 minute de yoga, care chiar m-au ajutat să mă concentrez pe scopul iniţial, nu pe scenarita de care sufăr adeseori.

Am ieşit din casă echipată. Inima (încă) bătea. Convingător, dar nu prea, am ridicat cartonul înspre 15-20 de maşini. Zâmbetul nu a mai rezistat aşa că am hotărât să găsesc un spot mai bun.

mulţi mijeau ochii să vadă ce scrie jos, eu le transmiteam din priviri

mulţi mijeau ochii să vadă ce scrie jos pe carton,
eu le transmiteam din priviri

M-am oprit pe Calea Vitan să-mi încerc norocul.

Câteva minute de autostop dedicate şi observaţie a reacţiilor. Majoritatea exprima uimire, amuzament sau ignorare. Notabile:

– un nenea de la mini-piaţa de vis-à-vis  mi-a indicat staţia de autobuz

– trei şoferi mi-au făcut semn că *nu* sau că mergeau în altă direcţie

– o tanti de la volan şi-a făcut cruce Read the rest of this entry »