Spirala Colorata

Posts Tagged ‘experiment

E marţi şi de două zile m-am întors de la mare. Unde am ajuns cu bicicleta. Eu parţial, 135 de km în două zile, cu pauze de mers în maşina de intervenţie a echipei Giant, partenerul tehnic al evenimentului. Alţii mai puternici, mai antrenaţi sau poate doar mai hotărâţi au pedalat peste 300 de km şi au ajuns cu forţele proprii pe plaja de la Năvodari.

Primul lucru pe care l-am (re)aflat despre mine este că nu agreez durerea fizică. Şi nici câmpia. Oricât de răpitor e galbenul de rapiţă, învârtitul unui genunchi care înţeapă la fiecare rotire este o activitate care nu-mi aduce nicio satisfacţie. Am (re)aflat despre alţii, însă, că le place să-şi depăşească bariera durerii fizice. Îi admir pentru asta şi pentru îndârjirea cu care au ajuns la destinaţie. Read the rest of this entry »

Advertisements

Fiindcă pentru unii a părut fake treaba asta cu pepsi-ul, de la campania #varaincap (pe scurt, a trebuit să ne descurcăm un weekend cu troc de Pepsi, pe lung aici si aici) am revenit cu dovezile video. Noi chiar am făcut schimburi acolo, chiar cu oameni obişnuiţi, nu cu patroni de terase şi restaurante (ceea ce, fie vorba între noi, ar fi fost foarte uşor, că toţi au nevoie de puţină publicitate).

Să ne scuzaţi feţele şi vocile, dar pentru că ştiţi că distracţia aşa se măsoară, în dimensiunea cearcănelor şi nivelul de răguşire, măcar vă puteţi da seama ce bine ne-am simţit când ne-am luat #varaincap.

În afară de clătite am mai mâncat un măr…

şi o ciorbă

Mulţumesc Andrei (de la http://www.iqsuport.ro), fotograful, cameramanul şi editorul nostru. Şi, bineînţeles, party animal, alături de mine şi Bea Ideea.

Ea ne pregăteşte  un montaj în care o să remarcaţi efectele schimburilor pe care le-am făcut, dar despre care nu putem să vorbim :))

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cum a fost weekend-ul trecut, în care ne-am luat #varaincap, vreau să mă întorc înapoi în timp, la mare, cu o pofta de viață, inegalată de cantitatea de nisip de pe plajă și de sarea din mare.

prieteni cu #vamaincap

prieteni cu #vamaincap

Povestea începe de la prietena mea din liceu, Nico, de la Spirala Colorată. Ea a avut buna inspirație, să se decidă, de curând, pentru crearea unui blog personal. Aici împărtășește lumii din online experimentele ei inedite, cum ar fi făcutul autostopului prin București, cu tot cu minunatul ei cățel, Jager. Spirala Colorată, fascinantă prin al ei curaj și spirit de aventură, le-a plăcut celor de la Pepsi, care i-au lansat provocarea verii. Aceea de a merge într-un loc nou, pentru un weekend, cu încă două prietene, unde să ne descurcam făcând troc cu doze de Pepsi pentru alte produse și servicii de care am avea nevoie acolo. Şi bine au făcut! Povestește Nico, pe blogul ei, despre echipa noastră și despre cum s-a derulat aventura. N-are sens să ne repetam, zic, ci mai bine să ne completam. Așa că, în cele ce urmează, vreau să vă împărtășesc impresiile cu care am rămas în urma experienței noastre inedite, învăluite de muuuult Pepsi, soare, valuri, dans, distracție și oameni frumoși, cu #varaincap.

Read the rest of this entry »

Când cei de la Pepsi mi-au propus să plec să mă distrez un weekend în afara Bucureştiului, cu bani de benzină şi multe doze de suc în portbagaj, m-am gândit la Peninsula, apoi la Costival, dar am decis Vama Veche. Am făcut echipa, pe care v-am  si prezentat-o: Andra, Bea Ideea, câinii Jager şi Bonnie şi am plecat să vedem cât suntem de descurcăreţe în locul pe care îl cunoaştem de atâta vreme. Trocul  mi se pare un concept interesant de studiat în ziua de azi. Mai ales în condiţiile în care orice piaţă monetară e atât de fragilă încât pare să fie gata să cadă oricând. Şi să fim nevoiţi, practic, să ne reîntoarcem la relaţiile interumane ca valoare supremă. Deci, jos cu “banii mei, valoarea mea”! Dacă vrei să te distrezi cu adevărat trebuie doar să fii puţin creativ şi… fără frică de oameni.

Am pornit la drum!

Am pornit la drum!

Regulile jocului: să folosim dozele de suc ca monedă de schimb pentru a obţine cele necesare într-un mini-concediu. Puteam să cerem doar de la persoane fizice, nu juridice. Şi să filmăm cel puţin două schimburi pe zi, ceea ce nu prea ne-a ieşit. În visele noastre frumoase am fi avut o echipă de filmare după noi, care să se ocupe de partea asta tehnică.  Mai ales că suntem genul care uită să-şi facă poze când se distrează.Anyway, Read the rest of this entry »

Întodeauna am crezut că oamenii sunt mai importanţi decât banii şi că poţi să faci multe în viaţa de zi cu zi fără sa cheltui prea mult. Am avut ocazia să petrec timp alături de nişte persoane care fac treaba asta la rang de artă şi datorită cărora am rămas mereu cu picioarele pe pământ. De fiecare dată când mă plâng de bani îmi amintesc de prietenii mei care au văzut lumea întreagă, au cunoscut oameni minunaţi şi şi-au făcut relaţii de lungă durată bazându-se pe calitatea ridicată a interacţiunilor umane şi mult prea puţin pe portofelul din buzunar.

I-am admirat mereu, dar întotdeauna mi-am spus că eu nu cred că aş putea. De fapt, sunt sigură că aş putea, dar mereu am preferat să nu “mă complic”. Plus că mi-e foarte des ruşine, având în vedere că sunt genul de persoană căreia chiar îi pasă ce cred ceilalţi despre ea.

Însă cum acest blog marcheză începutul perioadei mele de redescoperire, de experimentare şi de ieşire din zona confortabilă, iată că mă înham la o nouă nebunie (cea cu autostopul e on-going): îmi iau #varaincap. Adică am acceptat cu bucurie propunerea celor de la Pepsi de a pleca un weekend undeva în afara Bucureştiului, doar cu benzină în rezervor şi cu multe doze de suc în portbagaj. Merg împreună cu două prietene, alături de care trebuie să fac troc cu pepsi pentru a obţine produsele şi serviciile de care avem nevoie pentru a ne super distra un weekend întreg.

Iată şi echipa de şoc care mâine dimineţă la 6 pleacă în Vama Veche cu portofele şi buzunare goale, dar cu zâmbete cuceritoare:

969450_466932586714573_506434221_n

Eu, Nico, originară din Braşov, lucrătoare entuziastă la un ong de mediu, biciclistă, mare iubitoare de animale, experimentalistă.

Jager, căţelul meu, labrador, 3 ani jumate, mare iubitor de apa. Cel mai abil cerşetor în viaţă.

Jager, căţelul meu, labrador, necastrat şi neîmperecheat, 3 ani jumate, mare iubitor de apă. Cel mai abil cerşetor în viaţă.

Bea Ideea, prietenă apropiată din liceu, braşoveancă şi biciclistă, iubitoare de artă şi foarte deştepto-vorbăreţă.

Bea Ideea, prietenă apropiată încă din liceu, iubitoare şi promotoare de artă, dansatoare până dimineaţă şi foarte deştepto-vorbăreaţă.

Andra, mare petrecăreaţă şi plimbăreaţă, iubitoare de oameni şi de forografie, prietenă bună din facultate

Andra, prietenă bună din facultate, petrecăreaţă şi plimbăreaţă, cea mai mare iubitoare de oameni. Îi va şti deja pe jumătate dintre cei din Vamă, iar pe restul îi va cunoaşte.

Principessa Bonnie, câinele Andrei, italiancă, dulce şi foarte cuminte

Principessa Bonnie, câinele Andrei, italiancă, dulce şi cel mai cuminte amstaff în viaţă

Aveţi vreun sfat, un pont, o sugestie ca să ne iasă experimentul cu brio? Voi aţi răspunde la o astfel de provocare?

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

**********************************************************************

În ultima mea postare din serie spuneam că la următorul autostop voi aştepta până mă va lua o femeie. Asta fiindcă toată lumea, inclusiv tanti de la chioşcul din faţa blocului, spune ca am succes fiindcă sunt o fată drăguţă.

Prin urmare am ieşit înarmată cu răbdare, până avea să apară reprezenta sexului frumos care să spulbere mitul succesului meu. Socoteala nu s-a prea potrivit, fiindcă de îndată ce am ieşit din casă a început să plouă sănătos. Mi-am spus că nu renunţ chiar dacă o să mă ude, însă nu mai fac nazuri la şofer.

IMG_2151

Am văzut mai multe feţe nedumerite decât de obicei. Cred că nu prea se înţelegea ce scrie, iar ploaia m-a ajutat să obţin efectul dramatic. Primii care au oprit erau doi cocoşi într-o maşină de Bulgaria. După feţele lor pot să bag mâna în foc că au crezut că sunt prostituată. S-au c-aş putea fi. Nu  cred că înţelegeau de ce sunt atât de îmbrăcată, dar după modul în care m-au analizat şi întrebarea „Hai! Vii cu amândoi?” am ştiut că nu trebuie să mă urc la ei în maşină. Read the rest of this entry »

Nu am reuşit să fac într-o zi yoga, asa că am recuperat.

E din ce în ce mai greu, mai ales că febra musculară se încăpăţânează să se instaleze în locuri total neaşteptate. Asta cred ca e totuşi o veste bună, pentru că înseamnă că îmi lucrey diferite grupe de muşchi.

Cel putin exerciţiul ăsta pentru abdomen m-a făcut să tremur de durere. Dar şi satisfacţia a fost pe măsură, când am reuşit să termin 🙂