Spirala Colorata

Posts Tagged ‘lapte praf

Au trecut două săptămâni jumate de când o aduceam pe lume pe Iris într-o poveste horror cu final fericit .
Ziceam atunci că nașterea a fost grea și dezamăgitoare si din cauza faptului că am avut așteptări foarte mari legate de nașterea naturală, care din păcate nu a putut avea loc. Așteptările nu au fost mai mici legate de alăptare, alimentată fiind în perioada pre-natală de toate informațiile care arată cât de important e laptele matern pentru dezvoltarea copilului. Nu aveam de gând să ratez și cu acest aspect!
Am născut la 7 dimineața, iar de îndată ce am ajuns în salon mi-au adus-o pe micuță si mi-au pus-o la sân. Anesteziată de la brâu în jos nu prea am reușit eu mare bonding cu fetița, deși aveam impresia că suge. Mi-au tot adus-o pe parcursul zilei și tot încercam, cu ajutorul asistentelor și a specialistelor în alăptare, să o atașez corect. Dar beibi a mea nu uda nici un scutec, deci nu sugea. Mi-au spus ca îi vor da lapte praf. Mi-a căzut cerul în cap, încă un eșec! A udat scutec, a dormit liniștită, am înțeles și eu că e mai bine așa. Eram pregătită să mă revanșez față de ea pe timpul nopții. Clinica la care am fost permite rooming-in, deci nu era nicio problemă din acest punct de vedere. A fost alta, însă. Dupa 12 ore de când ieșisem din cezariană eu încă eram complet amorțită de la brâu în jos (deja mă gândeam că m-au și paralizat). Așadar asistentele au zis ca nu au cum să-mi lase fata peste noapte, eu neavând cum să ma ridic din pat să am grijă de ea. M-au liniștit și  mi-au zis că e mai bine așa ca să mă odihnesc. Evident că nu m-am odihnit deloc, măcinată de vinovații. La șase dimineața sunam asistentele să-mi aducă copilul în rezervă. Încă nu mă dezmorțisem complet și nu coborâsem din pat, dar am luat fata și am ținut-o la sân cum m-am priceput mai bine. Toată cea de a doua zi a păpat doar colostrul meu și, din fericire, a udat scutece, deci nu m-au mai stresat asistentele că trebuie să îi dăm lapte praf. Singura poziție în care reușeam să o atașez cât de cât corect la sân era cea a mingii de fotbal. Inutil să vă mai spun cât de tare mă durea burta în poziția aia din cauza cezarienei. Am făcut pe mama eroină cu alăptat din jumătate în jumătate de oră, aproape până la 2.30 noaptea când am cedat de dureri și oboseală, am sunat la asistente și am cerut un biberon de lapte praf. După el am dormit amândouă fericite timp de  trei ore.
Acela a fost și ultimul lapte praf pe care i l-am dat căci din a treia zi puterile mi-au crescut și am rezistat să alăptez de fiecare dată când copilul a cerut. Cu tot cu consultanța în alăptare, în cea de-a treia zi aveam deja ragade la sâni. Mi-au zis asistentele că ar exista niște protecții de silicon, dar eu deja trecusem peste limita acceptabilității cu intervențiile nenaturale (citisem că dacă le folosești exista riscul ca bebele să refuze sânul de tot), așa că am suportat stoic.
În a cincea zi eram deja acasă când m-am trezit din somn cu sânii, fiecare dintre ei, de dimensiunea capului meu. Da, ați ghicit, venise furia laptelui. Și ce furie, domne! Sânii erau tari ca piatra și picurau lapte non-stop, mameloanele mă usturau deja insuportabil, mă durea spatele de la greutate lor, nu mai sporrtam să țin nici măcar o bustieră pe mine. Am făcut masaje, duș cald, alăptat cât mai des, drenaj limfatic, frunze de varză între alăptari, încercat inutil să mulg ceva cu pompa. În cea de-a șaptea zi furia a fost la apogeu și nervii mei la fel. Efectiv m-am trezit plângând în fața oglinzii cu sânii goi stând să explodeze, cu câte un biberon sub fiecare dintre ei și o insuportabilă durere de spate. Încercam să colectez laptele căci nu mai puteam să alăptez. De-asta am și început să plâng, la gândul că în jumătate de oră trebuie să alăptez din nou, iar eu nu mai suportam usturimea. Am folosit un tub de lanolină în patru zile,  dar degeaba. Iar copilul era atașat corect, căci se auzeau înghițituri, dormea bine, lua in greutate, uda și murdărea scutece.
Atunci mi-am amintit de sugestia legată de protecțiile de silicon, am sunat-o pe mama, ea a umblat la cinci farmacii și peste trei ore: aleluia! Nico alăpta fără dureri. Nu am mai renunțat la ele de atunci  și a fost cea mai bună decizie posibilă. Fetița le-a acceptat din prima fără nicio problema, ba chiar parcă suge mai eficient cu ele, căci sunt aderente. Ea e foarte mâncăcioasă și se enervează tare când scapă mamelonul, așa că evit plâns inutil.

Fața lui Iris când primește sânul :))

Fața lui Iris când primește sânul :))

Alăptez în continuare exclusiv și la cerere, adică cam din două în două ore inclusiv noaptea. M-aș plânge eu puțin de treaba asta, dar nu e cazul, căci am deja probleme noi. Și mai mari! Colicii și greutatea de a o adormi. Abia aștept să scriu cum le-am dat de cap, dar încă mai am de experimentat…
În afară de mama care a are super grjă de mine, mă ține hrănită, hidratată și odihnită, am mai avut parte de un ajutor neașteptat pe partea de nutriție: laptele praf și snack barurile pentru mame care alăptează, NutriMama de la Nutricia. Habar nu aveam că există așa ceva, dar mă bucur, căci e asa de gustos și hrănitor laptele ăla (e îmbunătățit cu fier și vitamine), iar barurile sunt perfecte ca snack de noapte (mi se face foame și sete la fiecare alăptat), încât deja cred că sunt ușor dependentă de produs. Mi s-a părut mișto ideea unor produse care să vină în sprijinul mamelor care alăptează. Căci alăptatul e tare frumos, magic aproape, dar foarte solicitant, iar până te obișnuiești e de-a dreptul greu.

Mesajul poveștii mele merge către alte femei însărcinate, mai ales cele vehemente ca mine: fetelor, nu vă autoconvingeti, cum am făcut eu, ajutată de bloguri, forumuri și grupuri de mămici, că sunteți niște mame îngrozitoare dacă nu iese totul ca la carte. Acum sunt în continuare de acord cu promovarea naturalului și normalului în ceea ce privește maternitatea și sănătatea în general, dar cred că nu este un capăt de țară dacă acceptăm și ceva intervenții care țin de descoperirile lumii moderne. Pledez acum pentru moderație și cred că e bine să fim cât mai informate pentru a ne ghida corect instinctul de mamă, cel mai bun sfatuitor pentru bunăstarea copiilor noștri.

Gata, mă duc să alăptez! 😀

Pupici de bebelușă :*

 

Advertisements

Advertisements