Spirala Colorata

Posts Tagged ‘manele

Am intrat într-un loop neaşteptat cu manelele în ultima săptămână: petrecere de mărțisor la Casa Jurnalistului >> scandal și nebunie la Eden cu Romeo Fantastik >> câștig o invitație la premiera națională Goran Bregovic și Salam – Șampanie, nuntă, înmormântare.  La  ultimul event chiar voiam să ajung. Îmi plac amândoi ca artiști, dar nici unul suficient de tare încât să mă fi dus până acum la un show live. Mixul din capul meu și afișul cu cei doi mi-au dat senzația că voi participa la un spectacol în care  Bregovic și Salam will blow my electronic mind.

Acum când mă uit la afiș îmi dau seama că Salam e tăiat de la jumate

Acum când mă uit la afiș îmi dau seama că Salam e tăiat de la jumate

Totul a început la Sala Palatului. Fascinantă construcție pentru mine, tipă ușor impresionabilă de orice clădire în formă de teatru. Dar oribilă pentru un show la care ar trebui să se danseze. Am mai fost la ăia care cântă ”Start wearing purple, wearing purple, tana-na-na-na / Start wearing purple/ Start it nooow” și am stat la balcon unde aș fi dansat, dar nu aveam loc. Așa că m-am bucurat că acum aveam locuri premium.

Dar degeaba. Am ajuns pe la opt, specatacolul începuse. Salam răsuna live de pe scenă împreuna cu încă un tip la microfon care arăta ca şi cum ar fi şoferul lui. Avea super voce omul, dar cămaşa cu pătrăţele albastre băgată în blugii băgaţi în pantofi, pur si simplu nu erau outfit de scenă. Instrumentiştii băgau live, deşi mi amigo cunoscător în ale muzicii mi-a spus că performau peste negativ. Oamenii stăteau liniștiți pe scaune, ca la un alt concert la care am mai fost la Sala Palatului. Havasi. Superb. Salam căuta să bucure publicul și să facă atmosferă, dar şanse slabe. Pentru că oamenii nu păreau prea încântaţi că e el pe scenă, scenă care nu ajuta deloc, dând senzaţia că asistam la o repetiţie. Read the rest of this entry »

Advertisements

Săptămânile trecute “elita intelectuală” a internetului românesc, “criticii muzicali” neîntrebaţi, dj, cocalari şi mulţi hipsteri (folosesc acest termen din convenţie, eu nu prea ştiu cine sunt ei mai exact) s-au certat ca la uşa cortului pe wall-ul evenimentului Romeo Fantastick live la Club Eden. M-am distrat văzând câtă supărare le poate produce unora o asociere de genul aşa că m-am hotărât să merg şi la faţa locului să văd cum e face-to-face. Lupta dintre „cei mai proşti“ şi „cei mai deştepţi“ este întotdeauna delicioasă aşa că vă las aici unul dintre thread-uri, dacă aveţi timp şi chef să vă distraţi/minunaţi puţin.

n-ai cum sa nu iubesti internetul

Pentru cei care nu ştiu cine sunt actorii principali în poveste, se întâmpla ca cei de la Paradaiz (un grup de oameni printre care şi unii de la Dilema Veche, din ce mi-a şoptit un şoricel bine informat) au lansat o serie de evenimente trance-culturale cu acest concert al lui Fantastick în Eden. Romeo este un rapper pe manele, tată al poeticii pornografice transgresive, după cum zice Adrian Şchiop, o maimuţă fără valoare, după aprecierea lui Mărculescu, sau, mai pe scurt pentru necunoscatori ca mine, un manelist. Eden este unul din puţinele cluburi bucureştene ce redau atmosfera unui club underground din…să zicem… Berlin. Adică e destul de tare.

M-am dus singură. Le-am spus prietenilor mei unde merg, dar nu am insistat să vină nimeni cu mine, fiindcă nu voiam să mă fac vinovată că le-am stricat seara. Da, bineînţeles că şi prietenii mei se strâmbă şi aproape vomită când aud ceva de manele. Read the rest of this entry »