Spirala Colorata

Posts Tagged ‘Monica Macovei

Am văzut azi pe blogul lui Vlad Petreanu că s-au publicat procesele verbale de la Turul I al alegerilor prezidențiale și, bineînțeles, am fost foarte curioasă cum au votat vecinii mei de stradă, cei care stau la numere impare ca să fiu exactă.

Un total de 605 voturi valide

Un total de 605 voturi valide

Procentual, clasamentul candidaților la Președinția României din turul 1, pe strada mea, a arătat așa:

1. Victor Ponta – 33.55%

2. Klaus Iohannis – 26.94%

3. Monica Macovei – 12.89%

4. C.P. Tariceanu – 9.09%

5. Elena Udrea – 4.96%

6. Vadim Tudor – 4.63%

7. Dan Diaconescu – 3.47%

8. Teodor Melescanu – 3.14%

Mă bucură să văd că Monica Macovei a ieșit pe locul 3 (și eu cred că dacă nu exista fraudă, acesta era și locul legitim în clasamentul general). În plus, acum sunt și mai convinsă că inițiativa mea de a le scrie vecinilor de bloc a fost una potrivită, deși primul (și singurul) răspuns a fost cam descurajator.

Sunt foarte curioasă care a fost clasamentul în secțiile unde ați votat voi. De aici puteți afla numărul secției de vot și de aici se poate descărca procesul verbal al acesteia, încheiat la terminarea votului de pe 2 noiembrie. Atenție că sunt mai multe secții de vot cu acelși număr, căutați bine. Abia aștept să văd rezultatele voastre.

Până una alta, mai avem trei zile și terminăm cu acest balamuc de campanie electorală.

Sper să mergeți la vot și sper să nu iasă Ponta!

 

 

În octombrie 2013 vă spuneam de ce trebuie să dăm jos Guvernul Ponta. S-au întâmplat multe de atunci, cel mai important lucru fiind că la ora actuală Victor Viorel Ponta este creditat ca viitor Președinte al României. În această campanie prezidențială am militat voluntar  în online pentru Monica Macovei, un candidat care simțeam că mă reprezintă, iar apoi am hotărât să-l susțin pe Klaus Iohannis, pentru că Ponta… e pur și simplu NU. Aș putea să mai adaug încă vreo 20 de motive la lista întocmită anul trecut, dar nu cred că mai este cazul. Încrederea e pierdută pentru muuultă vreme.

Problema e că lupta în online e câștigată de la primul tur (cu un Iohannis pe locul 1 și Macovei pe locul 2), însă ce ne facem cu România reală și multă, aia din scara blocului?

Eu m-am gândit să le adresez o scrisoare vecinilor mei. Locuiesc într-un cartier din București, într-o scară cu 55 de apartamente, câteva ocupate de niște familii de rromi (care aruncă tot gunoiul menajer pe geam în grădinița din spatele blocului și mănâncă semințe în fața scării în fiecare seară mai călduroasă), câteva ocupate de pensionari, altele ocupate de persoane de condiție medie care pleacă la 7-8 la serviciu și câțiva studenți în chirie. Un grup destul de eterogen, ceea ce mă face să fiu puțin temătoare asupra consecințelor faptelor mele, dar, mai ales, curioasă de reacții și răspunsuri.

Vă îndemn să faceți același lucru, dacă vreți să ajutați la stoparea ciumei roșii. De asemenea, înscrieți-vă cât mai mulți ca observatori independeți pentru data de 16 noiembrie, azi e ultima zi când se poate face asta. Detalii aici.

Revin cu reacțiile vecinilor, între timp iată scrisoarea și un link dacă vreți să o preluati / modificați. Mi s-a spus că e prea lungă și nu o să o citească nimeni, însă eu cred că va fi citită tocmai pentru că stârnește curiozitatea. Am însă ceva dubii despre nivelul de înțelegere al ei din cauza cuvintelor și a exprimării, poate un pic mai elevate. Am vrut să o scriu în limbaj simplu, dar mă apropiam prea mult de stilul Antena 3 și asta chiar nu mă reprzintă.

O parte din text a fost prelat de pe www.ipk.ro

O parte din text este preluată de pe http://www.ipk.ro

Semnate si parfumate gata sa fie livrate

Semnate si parfumate gata sa fie livrate

Voi v-ați prins în hora asta a activismului politic sau ați rămas pe margine?

 

Primul protest adevărat din viaţa mea la care am participat a fost şi primul protest adevărat de la Revoluţie încoace: ianuarie 2012. M-am implicat aşa cum fac de obicei când mă implic: total. Am ajuns la proteste pe 14 ianuarie, singură, de la serviciu, cu o satisfacţie enormă că în sfârşit se întâmplă ceva. Am huidut, am scandat, am ieşit victorioasă alături de ceilalţi oameni pe carosabil.

A doua zi am postat pe wall la 00.04: <cum adică “eliberaţi piaţa sau vom folosi forţa!”?> Apoi am inhalat gaze lacrimogene, am fugit de jandarmi de la Universitate la Unirii, unde mă miram de ce sunt lăsaţi în pace protestatarii să distrugă marcajele de pe mijlocul şoselei şi să incendieze maşini.

375520_276273482435787_593771191_n

Ziua citeam tot ce apărea despre proteste, după job mă duceam în Piaţa Universităţii, noaptea visam ritmul scandărilor (specifice galeriilor; primii profesori). A fost frig dar am mers timp de trei săptămâni în fiecare zi.

Eram optimistă, atunci.  Lucky 7 nu a mai venit. Am fost extrem de dezamăgită. Mai ales că în 2004 îl votasem pe şi parcă voiam să repar greşeala de a mă fi înşelat aşa de tare.

Eram optimistă, atunci.
Lucky 7 nu a mai venit. Am fost extrem de dezamăgită. Mai ales că în 2004 îl votasem şi parcă voiam să repar greşeala de a mă fi înşelat aşa de tare.

Treptat m-am dus mai rar la proteste, iar apoi nu am mai fost deloc. Read the rest of this entry »