Posts Tagged ‘proteste’
Ieri au ieșit 40 000 de oameni în stradă, majoritatea în București, cu solidaritatea grupurilor de la Brașov, Ploiești și alte câteva orașe. Clujul nici nu a apucat să iasă că am și obtinut demisiile. A fost un timp record. Bine, teoretic timp record. Căci practic, lui Oprea îi cerem demisia de cel puțin două săptămâni, iar la Ponta ne chinuim încă din 2013.
Aș vrea să cred că gata! S-au trezit conștiințele în politicieni, au înțeles mesajul, și-au suflecat mâinile și au zis că de acum fac lucrurile ok. Dar nu cred asta, cred că de fapt e un big hoax încercat de ei, un nou os (cu ceva carne pe el, recunosc) aruncat către mulțime.
Nu-i așa că vă e scârbă tuturor de cum au început jocurile politice, dar mai ales de declarațiile politicienilor? Cum aruncă din nou cu expresii ca ”profesionalism”, ”responsabilitate”, ”o nouă clasă politică”, ”onoare”, ”dorința societății”, ”un nou start”. Știți de ce o fac? Pentru că ei știu că vor râmâne cuvinte goale și în viitorul apropiat. Știu că sunt arhitecții SISTEMULUI în care e extrem de greu spre imposibil șă reușești să pătrunzi și să faci schimbări importante. Asta dacă nu intri în hora corupției cu ei, desigur. Știu că acum e o doar o nouă rotire, o rearanjarea a acelorași piese de domino.
Iar liderii pe care îi așteptăm cu toții nu se bagă în acest moment în povestea organizării într-un partid, gata să intre în sistem și să înceapă jocul. Ei știu că asumarea unui asemenea rol e foarte greu în România contextului actual. Asta și pentru că, după ce societatea românească a tolerat 25 de ani un sistem profund corupt și care a dat greș la nivel de reprezentare, acum a căzut în extrema în care nimic nu e suficient de bun, nu mai putem avea încredere în nimeni. No compromise. Ca dovadă că au fost încercări timide de ieșire din mulțime și implicare în sistemul politic a unor lideri ai pieței, dar au fost rapid înăbușite de însăși mișcarea. Acolo mă situez și eu cumva, poate puțin mai dispusă decât alții să acord șanse de a mi se demonstra contrariul.
Dacă zicem, deci, NO COMPROMISE, atunci poate ca ideea ar fi să țintim direct schimbarea Constituției. Să redesenăm schema rolurilor instuțiilor de stat, precum și modul în care acestea sunt atribuite. Și abia apoi să îi propunem și să îi alegem pe cei care intră în sistem. Cred că ar apărea mult mai mulți candidați serioși. Cred că ăsta ar fi un ”nou start” adevărat. Nu alegeri anticipate. Să dăm jos parlamentul ăsta ca să-l înlocuim cu unul la fel.
Cum să facem să-i convingem pe parlamentarii români, care resping într-o veselie legile anti-corupție și tot ce le e potrivnic, să creeze cadrul acestei revendicări? Mi-e teamă că tot prin proteste.
E un război lung, să ne bucurăm de victoria de aseară, dar să nu ne îmbătăm de la un pahar de vin. Avem și de unde să ne inspirăm pentru această Revoluție Colectivă: de la frații noștri europeni din Islanda.
Mai pe lung despre revoluția islandeză (fără subtitrare în română) cu un mesaj final foarte frumos:
Mulțumesc sacrificiului #Colectiv.
Let go and beg for freedom
Another row jumping into the flame
Loose lips are shifting leaders
From here on out everyone is to blame
I’m looking up to my company
A full blown artillery
Keep the sights on the enemy
And bust the lid off anarchy
Figured you should have known this all along
We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die
Behold a credo wavering
A sleight of hand is the dogma they preach
Beneath a conscience’s fading
To even out all your steady beliefs
Stand your ground in the battle zone
Filled with life, bone and scorn
Clench your fists, I’m battle prone
Pull the trigger and set the tone
Your condescending demeanor has all gone wrong
Figured you should have known this all along
We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die
Pull that trigger
Fuck all your wicked corruption
It’s been there since our inception, but we couldn’t see
All the times we’ve felt so hollow
As our hopes were hanged in gallows
All this time we’ve been locked away
And there was nothing left to say
Until today
We’re not numbers, we’re free
We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die
We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die.
(Goodbye to Gravity – The Day We Die).
Săptămâna trecută vă anunțam de inițiativa de a le scrie câte o scrisoare vecinilor mei pentru a-i convinge să nu voteze cu Ponta.
Aseară am livrat și partea a doua de scrisori, dovada aici:
55 de apartamente au primit scrisoarea mea
Tot aseră am primit și primul răspuns în căsuța mea poștală: ”Iohannis va aduce cu el pe Nuți, Videanu, Berceanu, Oltean, Sulfina Barbu, Anastase, etc. Băse, cu tupeu, se va alinia și el după ce NUȚI îi va preda ”la cheie” partidul ei. Vei vedea și vei regreta votul tău”
Vecinii reacționează
Și tot aseară Iohannis la Realitatea TV a afirmat: “Nu il voi pune pe Basescu Prim-ministru. Asta sta in pixul Presedintelui si pot sa garantez ca nu voi semna pentru el”.
Duminică, după proteste, spuneam pe facebook:
”Am impresia ca PDL-ul își cam ia revanșa acum pentru protestele din 2012. Nu mă înțelegeți greșit. Știu că mulți dintre voi ați ieșit aseară mânați de propriile convingeri (și bine ați făcut), însă bănuiesc că înțelegeți și că mulți colorați politic au îngroșat rândurile. Eu sunt pățită din 2012, când PSD a profitat maxim de solidaritatea cu Arafat (promit să-mi fac timp să scriu cum a fost atunci).
Bine că acum sunt alegeri prezidențiale și alegem OMUL, NU PARTIDUL.
Iohannis pare mult mai puțin șantajabil și manipulabil decât Ponta.
Cel puțin până la proba contrarie… când ne vom revedea în stradă!
Stam #cuochiipeei”
Ne aflăm în fața unui moment în care, după cum bine zice Cărtărescu, ”nu mai este timp de nuanțe”. Avem de ales între doi, cu partidele pe care le au în spate la pachet.
Ce vă promit însă, este că dacă Iohannis îmi va da motive să ies în stradă, o voi face cu mult mai multă înverșunare decât am făcut-o cu Ponta sau alții pe care nu i-am votat. Și am siguranța că mulți votanți ai lui Iohannis sunt în asentimentul meu.
Până una alta… ce ne facem cu propaganda Antena 3, care lucreaza conștient de câteva luni la a convinge opinia publică despre faptul că Iohannis este omul lui Băsescu?
Mai e puțin, trebuie să întărim rândurile!
Primul protest adevărat din viaţa mea la care am participat a fost şi primul protest adevărat de la Revoluţie încoace: ianuarie 2012. M-am implicat aşa cum fac de obicei când mă implic: total. Am ajuns la proteste pe 14 ianuarie, singură, de la serviciu, cu o satisfacţie enormă că în sfârşit se întâmplă ceva. Am huidut, am scandat, am ieşit victorioasă alături de ceilalţi oameni pe carosabil.
A doua zi am postat pe wall la 00.04: <cum adică “eliberaţi piaţa sau vom folosi forţa!”?> Apoi am inhalat gaze lacrimogene, am fugit de jandarmi de la Universitate la Unirii, unde mă miram de ce sunt lăsaţi în pace protestatarii să distrugă marcajele de pe mijlocul şoselei şi să incendieze maşini.
Ziua citeam tot ce apărea despre proteste, după job mă duceam în Piaţa Universităţii, noaptea visam ritmul scandărilor (specifice galeriilor; primii profesori). A fost frig dar am mers timp de trei săptămâni în fiecare zi.
Eram optimistă, atunci.
Lucky 7 nu a mai venit. Am fost extrem de dezamăgită. Mai ales că în 2004 îl votasem şi parcă voiam să repar greşeala de a mă fi înşelat aşa de tare.
Treptat m-am dus mai rar la proteste, iar apoi nu am mai fost deloc. Read the rest of this entry »
