Spirala Colorata

Posts Tagged ‘spirala colorata

Au trecut șase zile de când în viața mea a apărut Iris Anna, fetița pe care am purtat-o cu drag în pântece timp de 38 de săptămâni 🙂 Fericirea e maximă, dar gândurile și visele despre cum a decurs nașterea încă mă urmăresc așa că le împărtășesc cu voi.

Am avut o sarcină foarte ușoară, fără grețuri, fără dureri, fără modificări de stare psihică accentuate, fără oboseală, fără picioare umflate, fără anomalii sau probleme descoperite la analize și ecografii. În toată perioada asta am citit foarte mult și mi-am făcut planul de naștere: naturală, fără inducere, fără intervenții medicamentoase, în apă, deci fără anestezie epidurală, ora magică. Am ales o clinică recunoscută pentru promovarea nașterii cu blândețe, mi-am comunicat intențiile medicului și am stat relaxată, convinsă fiind că totul va decurge perfect în jurul datei de 24 februarie, termenul la care împlineam 40 de săptămâni.

Lunile au trecut repede și a venit ziua de duminică, 7 februarie, cu o stare generală apatică, dureri generalizate în corp. Pe la ora 18.00 au început contracțiile. Aveam descărcată o aplicație de monitorizare așa că știu exact cum a decurs travaliul meu. De la ora 18.00 la ora 03.00 am avut contracții din oră în oră, apoi la 45 de minute, la jumătate de oră, la 20 de minute. În intervalul ăsta mi-am făcut bagajul de maternitate, ultimele pregătiri prin casă, duș, epilare, unghiile, etc. Eram hotărâtă să mă duc la spital când contracțiile ajungeau la celebrul 511 (interval de cinci minute, durata de un minut, timp de o oră). Între 03.00 și 09.00 am avut contracții regulate la 10 minute. Între ele reușeam oarecum să adorm, dar erau destul de intense așa că m-au cam epuizat. La 9 jumate trebuia să ajungă în vizită la mine niște prietene din Serbia, așa că mă hotărâsem să mă duc la spital după ce le primeam pe ele. Nu am mai facut asta, căci după ce au ajuns fetele contracțiile mi s-au oprit. Am reușit să dorm până la 12.30. Era deja luni. Am sunat medicul care mi-a spus să merg totuși la spital dacă am avut 15 ore de contracții. Am făcut asta, mi s-a făcut un test non-stress (TNS), iar concluzia medicului care m-a primit a fost să merg acasă căci nu e încă momentul. După-amiază medicul meu m-a mai chemat o dată pentru a-mi face și un control intern. Concluzia: colul este rigid, foarte puțin scurtat, nicio dilatație, ce s-a întâmplat în noaptea precedentă a fost travaliu fals. Mi-a zis să iau NoSpa și un supozitor care vor opri durerile. Asta pentru că pe toată durata zilei am avut contracții cam la 45 min-1 oră- 1 oră jumate distanță, dureroase, dar suportabile. La ora 23.00 m-am băgat în pat happy că o să mă odihnesc bine. N-am apucat să adorm căci la 23.45 a venit o contracție destul de puternică. Apoi, încă șase, la distanță de 10 minute. La 01.00 sunam medicul care mi-a spus să mă duc la maternitate că mă preia medicul de gardă. Testul TNS a confirmat că aveam contracții la 5-7 minute, însă examenul clinic arăta un col la fel de rigid, necoborât, zero dilatație. Mi-au zis că în mod normal m-ar trimite acasă, dar având în vedere că am totuși contracții destul de intense mă vor interna cu speranța ca dilatația să se producă treptat. M-au asigurat oricum că până dimineață nu nasc, așa că au trimis-o și pe mama (însoțitorul meu) acasă

Mă durea destul de tare, contracțiile erau cam la 5 minute, deja mă gândeam că nu știu cum voi face față având în vedere că urma să se intensifice și să le suport vreo 7-8 ore. M-am încurajat, însă, spunându-mi că sigur în două-trei ore mă voi dilata măcar până la 5 încât să pot intra apoi în apă și să fie îmi fie mai bine. Am fost lăsată într-un salon de travaliu, pe mâna unei moașe  care mi-a zis să mă culc. Nu pricepea că acest lucru era imposibl având în vedere intensitatea și frecvența durerilor Nu a stat cu mine și nici nu a empatizat, tot repetându-mi pe măsură ce mă mai vizita că așa sunt normale durerile, că am eu rezistență scăzută la durere și că din cauză că nu am dormit noaptea precedentă mi se pare că e foate intens.

Singură în salon am aplicat tot ce învățasem în lunile de pregătire: meditație hypnobirth, respirație Lamaze, poziții pe minge, pe pat, lângă pat, concentrarea într-un punct pentru ignorarea durerii. La 04.30 a venit iar moașa, mi-a făcut un control intern, concluzia: dilatație maxim 2, nu are sens să o trezesc pe doctorița de gardă, pe a ta de acasă nici atât, nu putem face nici epidurala că altfel nu mai naști natural. Mai stăm până la 6, sperăm să te dilați, dacă nu, facem epidurală și, asta este, cezariană, mult succes! E clar că durerea îmi luase mințile căci eu am fost de acord cu ea. Nu am cerut atunci epidurala și cezariana. Mă gândeam: ai zis că naști natural, moașa zice că durerile mele sunt normale, acum asta este voi suporta chiar dacă e mult mai intens decât mi-am imaginat. Până la 6:00 când a venit doctorița de gardă am crezut că o să mor, dar nu m-am lăsat. Deja contracțiile erau de o intensitate neconcepută, la maxim un minut distanță, în care efectiv adormeam de epuizare. Când a ajuns doctorița și a văzut în ce hal sunt a decis să mă ducă în salon de naștere să mă pună la oxigen.  Tot îmi zicea e că nu respir corect și că atâta lucru am și eu de făcut ca să nu sufere copilul. Dilatația mea rămăsese la 2, dar au chemat anestezista să-mi facă epidurală, iar când au văzut rezultatul TNS-ului (măsoară ritmul cardiac al copilul și intensitatea contracțillor) au chemat de urgență medicul meu și pe mama. M-au anunțat că cel mai probabil trebuie să facem cezariană. Eu eram deja încleștată, pierdusem calciu, și tremuram incontrolabil din cauza frisoanelor. Abia am reușit să țin pixul în mână să semnez formularele că sunt de acord.

De aici totul a decurs pe repede înainte, toată lumea se agita febril în jurul meu (mă gândeam, iată, în sfârșit mă crede și pe mine cineva că nu mai pot și vor să  mă ajute), mi-au făcut epidurală și rahidiană, a intrat doctorița mea, m-a tăiat, au scos copilul. Am auzit ca prin vis ca a scâncit, neonatologul mi-a zis ca a primit scorul Apgar 10, iar apoi au adus-o lângă capul meu.

IMG_0689 (1)

Ora noastră magică au fost 3 minute obraz pe obraz.

După ce am ajuns în salon am aflat ce se întâmplase. Diagnosticul meu a fost de travaliu hiperchinetic, cu alte cuvinte, contracții la cea mai ridicată intensitate și cu pauze foarte scurte. Practic, în ultimele două ore, de la 5 la 7 eu am avut contracții similare expulziei într-o naștere normală. Iar înainte, contracții similare dilatației de 6-10 centimetri. Asta i-a provocat suferinta fetală acută copilului și de aceea a început lumea pe final să se mega agite. Pulsul lui Iris îi scăzuze de la 140 la 50, eram foarte aproape să o pierdem. Medicul meu mi-a spus că, din momentul în care a fost chemată, în 20 de minute a sărit din pat, s-a îmbrăcat, a condus până la maternitate, a ajuns în sala de operații, m-a deschis și a scos-o pe Iris.

 

 

Cred cu convingere că toate pregătirile mele: mers pe bicicletă, plimbări, yoga, exerciții Kegel, curs Lamaze, meditații hypnobirth m-au ajutat să suport acest travaliu de 36 de ore care pe final a fost infernal. Multe video-uri ajutătoare sunt pe canalul meu de youtube și chiar vă recomand să le vizionați, căci vă vor ajuta enorm la naștere, dacă alegeți una naturală.

Am învățat (din nou!) că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg și că nu ar trebui să mai fiu așa de vehementă în unele convingeri. Dacă nu m-aș fi fixat nebunește pe nașterea naturală cred că aș fi avut discernământul să cer cezariana mult mai devreme. Asta coroborată cu dorința universului care a complotat ca mama singură să nască singură: mi-a scos în cale o moașă care nu a empatizat cu mine și nu m-a ajutat cu nimic, deși clinica este recunoscută pentru personalul antrenat să sprijine gravidele în travaliu, care a făcut ca întâmplarea să aibă loc noaptea, astfel că medicul meu nu era prin spital, iar eu mi-am lăsat însoțitorul să plece acasă, șamd.

Cert e că am luat repede aminte la aceste învățăminte și am aplicat la aventura umătoare: alăptarea. Dar despre asta, în episodul umător 🙂 Între timp sunt atât de fericită și recunoscătoare că simt o dragostea puternică care mă indundă și îmi dă forță pentru orice.

Pupici de mămică obosită și bebelușă drăguță!

IMG_0702

Iris în prima ei zi de viață.

 

 

 

 

Dragă Bucurie,
Încă nu ne cunoaștem personal, dar iată-mă în poziția de a-ți cere ajutorul și a te privi ca pe ultima mea speranță. Ești o adevarată lady-dog, iar de când a apărut Minune în viața ta, parcă strălucești și mai mult de iubire și înțelepciune.
Eu sunt Jäger (vânătorul pentru unii, the meister pentru alții), sunt vesel și foarte iubitor. Atât de iubitor încât mă năpădesc tare de tot emoțiile de fiecare dată când întâlnesc o domnișoară, așa că paralizez, iar apoi fug.
Asta, plus faptul ca nu am acte de pedigree, deși tata era campion, la care adăugăm penuria incredibilă de rabladorițe aurii disponibile, m-au adus în situația de fi… virgin. Până la vârsta de 5 ani și 8 luni nu am cunoscut decât păturici și jucării de pluș 😦
Stăpâna nu a vrut să ma dea ”pe stradă, la fetițe” și să contribuie la înmulțirea câinilor fără stăpân, dar nici accesele mele de NE nu le mai suportă, așa că a decis să mă castreze!
Te rog, ajută-mă să-mi găsesc jumătatea înainte să fie prea târziu. Jumătatea mea este timidă, dar puțin mai îndrăzneață decât mine, tânără, dar ceva mai experimentată, sănătoasă și bucuroasă să ducem specia mai departe.
Eu sunt chiar mai drăguț decât în poze (:P), am 39 de kg și locuiesc în București.
Sper ca share-ul tău să fie de aur!
Mulțumesc mult și te ling cu drag,
Jäger,
ps: pot fi contactat prin intermediul Spirala Colorata
11162507_10153167714264794_5599909044776009386_n

Cel mai ascultător sunt când văd mâncare.

_DSC8329 (2)

Cel mai mult îmi place la mare!

Eu la două luni.

Eu la două luni.

 

Săptămânile trecute “elita intelectuală” a internetului românesc, “criticii muzicali” neîntrebaţi, dj, cocalari şi mulţi hipsteri (folosesc acest termen din convenţie, eu nu prea ştiu cine sunt ei mai exact) s-au certat ca la uşa cortului pe wall-ul evenimentului Romeo Fantastick live la Club Eden. M-am distrat văzând câtă supărare le poate produce unora o asociere de genul aşa că m-am hotărât să merg şi la faţa locului să văd cum e face-to-face. Lupta dintre „cei mai proşti“ şi „cei mai deştepţi“ este întotdeauna delicioasă aşa că vă las aici unul dintre thread-uri, dacă aveţi timp şi chef să vă distraţi/minunaţi puţin.

n-ai cum sa nu iubesti internetul

Pentru cei care nu ştiu cine sunt actorii principali în poveste, se întâmpla ca cei de la Paradaiz (un grup de oameni printre care şi unii de la Dilema Veche, din ce mi-a şoptit un şoricel bine informat) au lansat o serie de evenimente trance-culturale cu acest concert al lui Fantastick în Eden. Romeo este un rapper pe manele, tată al poeticii pornografice transgresive, după cum zice Adrian Şchiop, o maimuţă fără valoare, după aprecierea lui Mărculescu, sau, mai pe scurt pentru necunoscatori ca mine, un manelist. Eden este unul din puţinele cluburi bucureştene ce redau atmosfera unui club underground din…să zicem… Berlin. Adică e destul de tare.

M-am dus singură. Le-am spus prietenilor mei unde merg, dar nu am insistat să vină nimeni cu mine, fiindcă nu voiam să mă fac vinovată că le-am stricat seara. Da, bineînţeles că şi prietenii mei se strâmbă şi aproape vomită când aud ceva de manele. Read the rest of this entry »

Într-o dumincă seară mi-a apărut în news feedul de la facebook anunţul lansării unei noi reviste: Decay. Înseamnă carie. Sau decădere. Am fost atrasă instantaneu de nume, cover photo, dar şi de titlul primului număr: The End of Glossy.

După ce am devorat-o pe toată, mi-am promis că o să aflu mai multe despre clujenii care au făcut o super revistă şi au pus-o la liber pe net. Aşa că am făcut un material pentru Vice în care am preluat pictorialul Dystopia.

Luaţi de citiţi/priviţi revista şi dacă vă stârneşte curiozitatea vă las cu un interviu cu părinţii ei, designerul Laura Firefly şi fotograful Vlad Gherman.

1013268_553213188092157_1531927395_n

SpiralaColorată: Când aţi decis să faceţi revista şi cât a durat până când a devenit realitate?

Decay: Ne-am cunoscut în backstage la o şedinţă foto de beauty şi am povestit de fotografi, reviste, artă, modele, campanii, muzee, şi după 15 minute am
zis că ne facem revistă. De atunci până când am ţinut printul în mână au
trecut fix cinci luni de zile.
Read the rest of this entry »

Tocmai am citit lista celor 5 motive pentru care să nu dai la FCRP, întocmită de mai tânărul coleg hristo. Mai tânăr fiindcă eu am absolvit această şcoală pe vremea când încă se mai numea Facultatea de Comunicare si Relaţii Publice “David Ogilvy”, adică acum 5 ani.

Şi eu am trait frigul din Polizu, şi eu m-am întrebat dacă o să mor la cutremur în Povernei, am avut şi eu frustrări cu secretarele şi cu faptul că nu am primit mai mult feedback pe proiectul pentru Opran (managementul proiectelor).

Ceea ce înseamnă că nu s-au schimbat foarte multe pe acolo de când am încheiat eu studiile, aşa că nu cred că sunt foarte depăşită în informaţii încât să-mi permit să completez si eu lista pentru care nu cumva să dai admitere la FCRP:

Nu da la FCRP dacă vrei să intri în examene fără să ai prezenţă şi activitate cu notă de trecere (proiecte, eseuri, teme) la seminariile din timpul semestrului.

Nu da la FCRP dacă urăşti examinările orale, testările cu întrebări deschise şi vrei să dai doar teste de tip grilă.

Nu da la FCRP dacă nu-ţi place să lucrezi în echipă. La cel puţin jumătate dintre seminarii ţi se va cere să faci un proiect în minimum două persoane.

Nu da la FCRP dacă vrei să lucrezi full time în timpul facultăţii. Spre deosebire de alte facultăţi, aici chiar trebuie să fii prezent dacă vrei să treci.

Nu da la FCRP dacă nu iţi plac discuţiile libere la orele de curs şi preferi să scrii după dictare

Nu da la FCRP dacă nu iţi place să lucrezi la proiecte aplicate şi preferi referatele pe teme generale

Nu da la FCRP dacă nu iţi place să citeşti. La majoritatea seminariilor nu scapi fără cel puţin o carte în bibliografia obligatorie.

Nu da la FCRP dacă eşti obişnuit cu plagiatul şi nu ştii să faci citarea corect. Uimitor, dar profesorii chiar citesc lucrările tale şi sunt extrem de atenţi dacă şi cum ai dat sursele.

Nu da la FCRP dacă nu îţi place să fii la curent cu tot ce se întâmplă în facultate. Ei au un forum al studenţilor care funcţioneaza brici.

Nu da la FCRP dacă vrei să-ţi faci lucrarea de licenţă într-un weekend. La FCRP va trebui să trimiţi fiecare capitol profesorului coordonator şi apoi să-l refaci. Cel puţin o dată.

Nu da la FCRP dacă nu vrei să-l ai ca professor pe Alexandru Cârlan. Să-l iubeşti sau să-l urăşti…asta rămâne de văzut.

Şi pe această cale îi salut cu drag pe toţi foştii mei colegi, cu care chiar dacă nu m-am cunoscut personal ştiu că, dacă ne-am întâlni pentru prima oară într-o situaţie de viaţă şi am descoperi că am terminat aceeaşi facultate, am avea din start puţin mai mult respect şi drag unul faţă de celelălat. Ceea ce în cazul masterului de Marketing de la ASE nu pot să spun.

Dacă nu ştiai deja că Berlinul este cel mai tare hub de petreceri din Europa eşti varză. Dar tot mai ai o şansă că măcar citeşti asta. Am petrecut acolo ca o nebună un weekend întreg şi am cunoscut mai mulţi oameni în trei zile decât a făcut-o prietena mea rezidentă de un an. O să vin în ajutorul tău, party monkey ce eşti, şi am să-ţi spun ce trebuie să faci ca să te distrezi ca la carte. Urmează cu sfinţenie cei 5 paşi din ghid şi vei avea parte de cea mai tare experienţă din viaţa ta. Dacă nu, ai să fii doar o altă turistă proastă care sfârşeşte beată şi goală pe mijlocul străzii.

1. Fă-ţi rezerve de energie

Ştii că în Berlin e tolerat consumul de chestii uşoare, aşa că ai vrea şi tu nişte marfă. Nu cumva să aştepţi până ajungi în club cu certitudinea că e plin de dealeri pe-acolo. S-ar putea să începi să întrebi oameni care nu au nicio treabă cu asta şi să te simţi penibil sau să iei ţeapă. Aşa ca fă bine şi mergi în Parcul Groelintzer. S-ar putea să ţi se facă frică de negrii care o ard pe acolo, dar dacă deschizi ochii mai bine vei observa că sunt înconjuraţi de oamenii obişnuiti pe care îi vezi în orice parc (familii, copii, bătâni). Plimbă-te relaxată şi răspunde cu “Yes, I want” negrului care ţi se pare mai ok. Bagă-l puţin în seamă, întreabă-l de unde vine şi ai să vezi ce repede vin şi reducerile.

1187072_10151649797884794_806152538_n

2. Plimbă-te aiurea cu bicicleta

O bicicletă e perfectă ca să bifezi rapid obiectivele turistice ale oraşului, deşi poţi să dai cu skip relaxată. Singura chestie pe care nu trebuie să o ratezi este zidul Berlinului, unde ai şanse maxime să prinzi băieţii lucrând la graffuri. Partea estică a zidului se termină cu Yaam, unde trebuie să mergi neapărat. Dacă îţi spun că berlinezii au ieşit să protesteze împotriva deciziei Primăriei de a-l demola, ar trebui să-ţi dai seama cam cât de cool e. Aici e plin de negri din Gambia, cu unii dintre ei e posibil să te fi întâlnit în Grolintzer, cu care te sfătuiesc să te împrieteneşti dacă vrei să pari de-a casei. Sunt foarte încântaţi când văd o fată curajoasă care îi trateză de la egal la egal (ai să vezi mai jos de ce).

mg_6450

YAMM (Young African Art Market)

YAAM (Young African Art Market)

3. Fă-ţi o poveste kinky şi funny Read the rest of this entry »

Fiindcă pentru unii a părut fake treaba asta cu pepsi-ul, de la campania #varaincap (pe scurt, a trebuit să ne descurcăm un weekend cu troc de Pepsi, pe lung aici si aici) am revenit cu dovezile video. Noi chiar am făcut schimburi acolo, chiar cu oameni obişnuiţi, nu cu patroni de terase şi restaurante (ceea ce, fie vorba între noi, ar fi fost foarte uşor, că toţi au nevoie de puţină publicitate).

Să ne scuzaţi feţele şi vocile, dar pentru că ştiţi că distracţia aşa se măsoară, în dimensiunea cearcănelor şi nivelul de răguşire, măcar vă puteţi da seama ce bine ne-am simţit când ne-am luat #varaincap.

În afară de clătite am mai mâncat un măr…

şi o ciorbă

Mulţumesc Andrei (de la http://www.iqsuport.ro), fotograful, cameramanul şi editorul nostru. Şi, bineînţeles, party animal, alături de mine şi Bea Ideea.

Ea ne pregăteşte  un montaj în care o să remarcaţi efectele schimburilor pe care le-am făcut, dar despre care nu putem să vorbim :))