Spirala Colorata

Posts Tagged ‘spirala colorata

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cum a fost weekend-ul trecut, în care ne-am luat #varaincap, vreau să mă întorc înapoi în timp, la mare, cu o pofta de viață, inegalată de cantitatea de nisip de pe plajă și de sarea din mare.

prieteni cu #vamaincap

prieteni cu #vamaincap

Povestea începe de la prietena mea din liceu, Nico, de la Spirala Colorată. Ea a avut buna inspirație, să se decidă, de curând, pentru crearea unui blog personal. Aici împărtășește lumii din online experimentele ei inedite, cum ar fi făcutul autostopului prin București, cu tot cu minunatul ei cățel, Jager. Spirala Colorată, fascinantă prin al ei curaj și spirit de aventură, le-a plăcut celor de la Pepsi, care i-au lansat provocarea verii. Aceea de a merge într-un loc nou, pentru un weekend, cu încă două prietene, unde să ne descurcam făcând troc cu doze de Pepsi pentru alte produse și servicii de care am avea nevoie acolo. Şi bine au făcut! Povestește Nico, pe blogul ei, despre echipa noastră și despre cum s-a derulat aventura. N-are sens să ne repetam, zic, ci mai bine să ne completam. Așa că, în cele ce urmează, vreau să vă împărtășesc impresiile cu care am rămas în urma experienței noastre inedite, învăluite de muuuult Pepsi, soare, valuri, dans, distracție și oameni frumoși, cu #varaincap.

Read the rest of this entry »

Advertisements

Azi am fost la farmacie. Aveam nevoie să cumpăr un medicament. Intru, din întâmplare, la Catena. Farmacista mi-a arătat două medicamente, care aveau aceeaşi substanţă activă. Întreb cât costă şi mi se răspunde că, dacă am card Catena, unul este 61 de lei, celălalt 63. Îi spun că nu am şi că nici nu vreau să-mi fac, astfel aflu că ar costa 68, respectiv 70 de lei.

promoţie pentru studenţi, o categorie de populaţie cu venituri reduse

Promoţie pentru studenţi, o categorie de populaţie cu venituri reduse

Deşi eram cu cardul bancar în mână, gata să plătesc, nu ştiu de unde mi-a venit să spun că nu vreau, totuşi, să cumpăr nimic. Aşa că intru la farmacia de alături, Belladona. Read the rest of this entry »

După experienţa primei zile la B’ESTFEST, spuneam că cel mai bun nume pentru manifestare ar fi BâlciFest şi că, în general, nu îmi place deloc ce se întâmplă acolo. M-am mai dus, însă, şi duminică, în a treia zi de festival, ca să văd care sunt impresiile generale despre fest, după ce particip şi la un concert pe care îl aştept de multă vreme. În prima zi chiar nu voiam să văd pe nimeni din line-up şi m-am gândit că poate ăsta e motivul pentru care am rămas cu o impresie aşa de negativă. Cu alte cuvinte, am avut timp vineri să fiu hateriţă.

singura poză pe care am făcut-o a fost cu aglomeraţia din autobuzul - linie specială pentru B'EstFest

singura poză pe care am făcut-o a fost cu aglomeraţia din autobuz- linie specială pentru B’EstFest

Dumincă, însă, a fost vorba despre Chase & Status pe care îmi doresc să-i văd de vreo 6-7 ani şi a căror muzică o ştiu prea bine. Nu aş putea spune că nu mi-a placut concertul, mai ales că am stat chiar în faţă şi am dansat ca nebuna pe toate piesele. Însă pot spune că mă aşteptam la mult mai mult. În primul rând, a fost super ciudat ca nu au legat piesele. Efectiv, făceau pauză între ele de parcă, vorba unui prieten, le puneau din winamp. Ei fiind dj, era clar că toată lumea se aştepta la niste treceri faine între melodii, ceva mai special decât performarea pieselor în sine. Dansam, săream, cântam patru minute, apoi pauză. În care, evident, se rupea filmul. Si tot aşa timp de vreo 12 piese. În al doilea rând, am fost tare supărată că nu au facut şi ei un bis, în ciuda faptului că i-am aclamat şi chemat înapoi pe scenă timp de minute bune. Cei care stateau mai în spate mi-au spus, totuşi, că nu prea s-a strigat pentru bis. Orişicum, eu m-am obişnuit ca cei care sunt main artists să bage o piesa suplimentară, iar pentru că C&S nu au făcut-o am rămas cu senzaţia ca nu a fost un show complet.

După ei, Read the rest of this entry »

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

**********************************************************************

În ultima mea postare din serie spuneam că la următorul autostop voi aştepta până mă va lua o femeie. Asta fiindcă toată lumea, inclusiv tanti de la chioşcul din faţa blocului, spune ca am succes fiindcă sunt o fată drăguţă.

Prin urmare am ieşit înarmată cu răbdare, până avea să apară reprezenta sexului frumos care să spulbere mitul succesului meu. Socoteala nu s-a prea potrivit, fiindcă de îndată ce am ieşit din casă a început să plouă sănătos. Mi-am spus că nu renunţ chiar dacă o să mă ude, însă nu mai fac nazuri la şofer.

IMG_2151

Am văzut mai multe feţe nedumerite decât de obicei. Cred că nu prea se înţelegea ce scrie, iar ploaia m-a ajutat să obţin efectul dramatic. Primii care au oprit erau doi cocoşi într-o maşină de Bulgaria. După feţele lor pot să bag mâna în foc că au crezut că sunt prostituată. S-au c-aş putea fi. Nu  cred că înţelegeau de ce sunt atât de îmbrăcată, dar după modul în care m-au analizat şi întrebarea „Hai! Vii cu amândoi?” am ştiut că nu trebuie să mă urc la ei în maşină. Read the rest of this entry »

Nu am reuşit să fac într-o zi yoga, asa că am recuperat.

E din ce în ce mai greu, mai ales că febra musculară se încăpăţânează să se instaleze în locuri total neaşteptate. Asta cred ca e totuşi o veste bună, pentru că înseamnă că îmi lucrey diferite grupe de muşchi.

Cel putin exerciţiul ăsta pentru abdomen m-a făcut să tremur de durere. Dar şi satisfacţia a fost pe măsură, când am reuşit să termin 🙂

“Am început un experiment: să circul cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Doresc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare. Voi încerca de 10 ori, iar la sfârşit tragem concluziile.”

****************************************************

Nici nu am ajuns bine în parc, că deja se adunau norii de ploaie. Dragoş s-a oferit să ne însoţească într-o scurtă plimbare şi apoi să ne ducă înapoi acasă. Având în vedere că se apropia furtuna am acceptat cu bucurie, mai ales că pe un câine ud chiar nu ţi-l ia nimeni în maşină. Am rămas, oricum, sub impresia unui moment. Eram lângă lac şi s-a amuzat văzând că iau o doza goală şi o returnez ţăranilor tipilor care tocmai o aruncaseră. Peste 5 minute, îl văd şi pe însoţitorul meu cum îi face vânt chiştocului de ţigară tot în lac. S-a mirat de sine însuşi şi a concluzionat: ‘Ce am făcut eu acum se numeşte mentalitate de bucureştean. Greu scapi de ea. Dar eu măcar încerc’.

mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. friend zone, anyway.

 Mi-a mulţumit pentru companie, cică nu se mai plimbase prin parc de la 15 ani. Still, friend zone.

Nu am spus asta până acum, Read the rest of this entry »

“Am început un experiment de 10 zile, neconsecutive: cu AUTOSTOPUL prin Bucureşti. A izvorât din evidenţa faptului că traficul urbei ne înnebuneşte pe toţi. Încerc să fiu cât mai mobilă, caut căi alternative de transport, având deja experienţă considerabilă  ca şofer, biciclist, călător cu mijloace de transport în comun şi pieton. Pentru nicio categorie nu avem condiţii propice de transport în capitală. Încerc să aflu dacă suntem pregătiţi să folosim ’carpooling-ul’ la fel ca în ţările europene pe care le admirăm cu toţii.  E un demers jurnalistic în sensul în care vreau să-mi testez supoziţiile şi să consemnez soluţiile concetăţenilor mei. Dar devine şi un experiment de psihologie socială, observând reacţiile celor din jur. Nu în ultimul rând, este o etapă dintr-un proiect pur personal de (auto)cercetare.”

****************************************************

Am trecut cu bine primele două zile de experiment, aşa că am hotărât să-mi îngreunez puţin situaţia. Am ieşit în weekend hotărâtă să-mi duc câinele în parc.  E mare şi am des probleme cu transportul lui. Chiar şi unii cunoscuti preferă să nu-l ia în maşină sau să nu-l primească în casă.

Am trecut cu încordare de câinii vagabonzi de pe străduţe, pentru care eşti o ţintă sigură dacă ai un căţel, oricât de inofensiv ar fi el. M-am oprit în intersecţie decisă să aştept 30 minute, după care să iau tramvaiul.

eu şi câinele călător

câinele autostopist era deja distrus de căldură

După scurta şedinţă foto, m-a străfulgerat gândul că sunt imprudentă dându-i unui trecător aparatul foto pentru a-mi face o poză. Mi-am îndreptat însă toată atenţia înspre misiunea mea de a-mi găsi transport.

Fiind duminică, erau ceva mai multe maşini cu pasageri pe bancheta din spate. Traficul destul de intens. Şoferii erau mai dispuşi să comunice cu mine prin semne dacă ne potrivim la drum sau nu. Iar oamenii de pe stradă îmi zâmbeau mai mult. Probabil datorită câinelui. Read the rest of this entry »


Advertisements